Text: eu.
11 zile prin Alpi.
Turul Monte Rosa
2
august – 14 august,
a fost perioada in care am batut cararile Alpilor. Fiind prima experienta de
acest gen pentru mine si nestiind la ce sa ma astept, a fost coplesitor. Dar am
s-o iau incetinel, pe zile si voi incerca o descriere a traseului cat mai exact
cu putinta. Nu am pretentia ca am respectat traseul oficial in sensul strict,
iar asta s-a intamplat din motive bine intemeiate. In primul rand pentru a dormi am ales cortul. In mod normal turul Monte Rosa se face cu innoptari din cabana in cabana. Pe urma am
renuntat la trecerea prin toate localitatile de pe traseu pentru ca nu aveam
nevoie de nimic, avand in rucsac tot ce ne trebuia: de la echipamentul de
camping la mancare. Dar s-o iau pe rand si la urma voi adauga si cateva detalii
tehnice.
... TMR ...
Ziua
1 – 2 august, joi:
am plecat din Bistrita la Cluj pe la ora 2:30 noaptea. Zborul era in jurul orei
5 dimineata. La 11 (ora locala) aterizam in Bergamo (Italia) si luam un autobus spre
Milano. Din gara, cu metroul, mergem la autogara, de unde luam autobusul spre
Pont Saint Martin.
Pont Saint Martin
Avem la dispozitie cateva zeci de minute pentru 2-3
fotografii din frumosul satuc, care se mandreste cu podul roman, vechi de mii de
ani. Un alt autobus ne ia si ne urca pe valea Lys putin mai sus de Gressoney-la-Trinite,
undeva in zona catunului Orsia-Gofer. Aici se termina calatoria cu
mijloacele de transport in comun si incepe peripluul nostru prin Muntii Alpi.
Indicatorul
ne spune ca pana in Col d`Olen 2887 m, avem de urcat 3 ore.
Ne apucam de drum
voiniceste pe partii si drumuri amenajate si tot urcam minunandu-ne de peisajul
oferit cu generozitate de inaltimea castigata cu fiecare pas. Depasim Refugiul
Gabiet.
Refugiul Gabiet
Dupa 3 ore si jumatate suntem in pas, iar de aici incepem coborarea.
Refugiul
Citta di Vigevano, momentan inchis/abandonat ramane in urma noastra impreuna cu partii amenajate si lacurile ce au apa limpede din zapada topita. Intalnim
si grupuri de Ibex care nici nu ne baga in seama. Isi vad linistiti pe treaba
lor.
... Ibex care nici nu ne baga in seama ...
Marmotele ne tulbura drumul cu semnale de alarma. Treaba lor, ca noi ne
vedem de a noastra.
Oboseala acumulata pe drum si faptul ca
in noaptea precedenta am dormit foarte putin, incep sa isi spuna cuvantul.
Rucsacul, incarcat, deasemenea ne apasa tot mai greu. 21 kg nu-s de colea sa
apese pe spate. Strang centura lombara cat pot de mult, in asa fel incat greutatea
sa fie preluata de solduri in cea mai mare parte. Dealtfel spre sfarsitul
turului, tot mai mult voi strange centura in jurul mijlocului. Ma gandeam oare
voi mai avea unde strange centura, ca vorba aia, simteam ca am slabit.
... peisaj ...
Continuam sa mergem inca vreo ora
cautand un loc pentru cort. Vedem in vale, tare, un mic platou care are si apa
buna de baut, langa pragul glaciar de deasupra Alpe-ei la Balma. Ajungem si in mai putin de o jumatate de ora suntem la
somn. Oboseala ne adoarme instant.
... pragul glaciar de deasupra Alpe-ei la Balma ...
Ziua 2 – 3 august, vineri: pe la 5:30 ne trezim, dealfel cam asta e ora obisnuita de desteptare. O ora
mai tarziu suntem in miscare. Lucrurile sunt in rucsac si noi la drum. Ma mir cum au incaput ca acasa tare m-am chinuit sa le aranjez. Peste
noapte a plouat putin dar e in regula. Coboram, coboram interminabil. Peisajul
e minunat. Ajungem in Alpe Bors (o ingramadire de case specifice Alpilor care
au rol de adapost de vara). Aici facem un mic popas si ma minunez de tot ce
vad. Arhitectura constructiilor este o minunatie. Ating fiecare piatra din
peretii caselor. Imi place la nebunie aceasta, adevarata, arta de folosire a
pietrei pana si pentru acoperis. Este material de constructie din abundenta.
Alpe Bors
Ne
odihnim putin in piateta Monte Rosa din Alpe Bors, pe bancutele din piatra. Continuam
spre Cabana Pastore 1575 m.
Cabana Pastore
Ne mai tragem putintel sufletul si continuam cu o
urcare de peste 1000 m altitudine spre Colle del Turlo 2738 m. Ratacim putin
prin intortocheala de poteci, vreo 20 de minute, din preajma Cabanei Pastore, dupa care gasim poteca care ne
va scoate in pas. Dupa ce urcam o vreme, depasim Alpe Faller si ne oprim sa
mancam ceva.
... deasupra Alpe-i Faller ...
Apa este din belsug, asa ca nu caram cu noi mai mult de un
litru de apa, de la un parau la altul. Urcam mai departe intalnind drumeti care
coboara si care saluta sau salutam noi si ei raspund neaparat. Poteca este
surprizator de bine amenajata.
Poteca
Sus in pas suntem pe la ora 14, ne odihnim dupa
care o luam la picior, ca mai avem pana punem cortul si vremea e schimbatoare in
special dupa-masa. Coboram si dupa nici o ora incepe ploaia, care tine mai bine
de o ora. Cautam loc de cort in speranta ca se va opri si ploaia. Pe la 16:30
gasim ceea ce cautam, putin mai sus de Lago delle Fate. S-a oprit si ploaia.
Soarele se arata printre nori. Facem tabara chiar langa poteca si speram sa nu
fie vreo problema. Apa avem si dupa ce ne facem programul de seara ne retragem
in cort. Mai apar doi drumeti care vor sa puna cortul, dar aleg sa urce putin pe
vale. Seara se lasa si odata cu seara vine si alta repriza de ploaie cu tunete
si fulgere care tine o mare parte de noapte. Abia spre dimineata s-a mai
potolit.
Ziua
3- 4 august, sambata:
Dimineata, la aceeasi ora, ne trezim si adunam. Afara este senin, dar imprejur inca se simte umezeala de peste noapte.
Iarba e umeda si nici cortul nu e mai breaz.
Tabara noastra
50 de minute mai tarziu suntem in
miscare si continuam coborarea spre Macugnaga. Ploaia de azi-noapte a fost
destul de violenta. Peste noapte ma gandeam la faptul daca am pus cortul destul de departe
de albia raului, fiindca peste tot sunt placute ce avertizeaza posibila crestere a
debitului apelor. Totul a fost in regula. O parte a cortului si multe haine
sunt ude. Ajungam la statia de telecabina in jurul orei 8. Alegem sa urcam cu
telecabina pana in pasul Monte Moro, deoarece avem pe urma vreo 5 ore de
coborat pana la campingul din Saas Grund. Daca am fi urcat in pasul Monte Moro
pe jos mai foloseam 5-6 ore si am fi ajuns in camping seara tarziu, cand nu mai era
nimeni ca sa ne putem caza. Nu ne permiteam
acest lucru, asa ca am fentat un pic. Granita cu Elvetia ne intampina cu un soare
cu dinti si vant.
Facem cateva fotografii, admiram imprejurimile si o luam la
drum, ca nu e vreme de pierdut. Monte Moro Pass este la 2868 m altitudine si noi
trebuie sa coboram la aproximativ 1300 m. Drum nu gluma. Avem spor si pe poteca
intalnim tot mai des grupuri de drumeti. Ajungem la lacul de acumulare Mattmark, pe care alegem sa il ocolim prin dreapta, in directia de coborare.
Lacul Mattmark
E lung de nu se mai termina. Pe la jumatatea lacului
facem o pauza mai lunga si mancam. Biciclisti si drumeti ne saluta si isi
vad de drum. Continuam coborarea pe frumoasa vale Saas.
... frumoasa vale Saas ...
Admir arhitectura
specifica Elvetiei si realizez, ca aici toate constructiile respecta aceleasi reguli arhitecturale, ceea ce le da un usor aer de monotonie placuta. Poteca se
transforma in drumeag si mai apoi in sosea in toata regula. Apucam prin stanga
vaii pe un drumeag mai putin circulat si neasfaltat. Ora 14 ne gaseste in
campingul Kapellenweg.
Kapellenveg
In scurt timp terminam formalitatile de cazare, intindem
cortul si ne facem de ai casei. Mancam, ne spalam hainele ude si le intindem la
uscat, ca sa profitam de orele cu soare. Lucian iese la o plimbare sa ia contact
cu imprejurimile, iar eu profit putin de faptul ca avem o conexiune la internet
ca sa iau legatura cu cei de acasa. Dupa-masa trece repede si spre seara suntem odihniti,
uscati si cu chef de duca. Iesim prin imprejurimi la o plimbarica si mici cumparaturi.
Imi permit o bere.
Ziua
4 – 5 august, duminica: pentru ca in pretul biletului de campare sunt
incluse gratuitati la transportul in comun si telecabine, ne-am zis ca sa
petrecem duminica ... pe munte. Zis si facut, la 6 suntem in talpi si spre statia de
urcare, pentru un traseu. La 7 incep urcarile cu telecabina si suntem printre
primii care urca. Urcam la cota 2400, Kreuzboden,
de unde alegem sa parcurgem un traseu numit Traseul Florilor,
Alpenblumenpromenade/Almagellerweg.
... contraste ...
Momente de fotografie si admirare a
peisajului au fost multe, dar foarte incantat am fost de intalnirea cu
frumoasele flori de colt, Edelweiss. Nu ma mai saturam sa le admir si sa le fotografiez.
Edelweiss
La 12 eram din nou in tabara noastra. Mancam si dupa o mica pauza iesim la
plimbare si cumparaturi prin orasel. Seare se lasa repede. De maine din nou la drum, deci
trebuie sa fim odihniti. Ne
incarcam telefoanele si acumulatorii, pentru ca in urmatoarele zile n-o sa mai
avem surse de curent. Dupa programul de seara trecem la somn.
Ziua
5 – 6 august, luni: noaptea
nu m-am prea odihnit, poate stiind ca incepem iarasi cu drumurile, nu am putut
dormi. La 5 e desteptarea si 5:45 e ora la care parasim campingul
indreptandu-ne spre Saas Fee pe drumul capelelor. 40 de minute mai tarziu
suntem in orasel unde lumea isi face alergarea de dimineata sau se indreapta
spre serviciu.
Saas Fee
E liniste si pe fetele trecatorilor, care ne saluta zambind, se
citeste multumirea. Traversam oraselul luand cu noi cateva cadre ale cladirilor
din calea noastra. Dibuim poteca ce urca linistita prin padure. Mergem cu spor
si la ora 10 suntem in locul din care mai avem putin si parasim traseul Turul
Monte Rosa. Ieri, de pe versantul opus, am parcurs cu privirea acest traseu si mi s-a parut foarte lung. Nu a fost chiar asa. Ne aprovizionam cu apa. Urcam un povarnis si identificam o
potecuta marcata, care ne trece peste creasta, fara a intra in oraselul Grachen.
Urcusul spre pasul Seetal dureaza trei ore.
... asa din curiozitate ...
La ora 13 suntem sus in pas, de unde
incepem coborarea din nou pe partii de ski. Intentionam sa ajungem putin mai
jos intre versantul muntelui si morena ghetarului Riedglestcher, loc in care
avem posibilitatea instalarii cortului.
Ghetarul si torentul Riedglestcher
Obositi de drum, abia astept sa gasim un
loc potrivit, loc ce nu intarzie sa apara langa o mica cabanuta. Aici este si
sursa de apa potabila. Suntem putin mai sus, pe vale, intr-un loc numit Alpja.
Bucurosi
ne apucam de instalat tabara si in cateva minute mancam si ne odihnim. Pe
poteca mai trec drumeti, care nu au treaba cu noi. Eu ma odihnesc, iar Lucian
urca putin, pe langa morena, pana la limita ghetarului pentru niste fotografii.
Odata cu inserarea ne retragem in cort si planuind programul de maine, adormim.
Noaptea a trecut linistita cu putina ploaie.
Ii ziceam lui Lucian ca daca pana
acum ne-am tot dus de aici incolo o sa venim.
Weisshorn
Ziua
6 – 7 august, marti: Ora 6 si 15 minute ne gaseste mergand.
Putin am modificat traseul, ca sa intalnim marcajul TMR ce urca de la Grachen.
Mergem cu spor pe poteca ce poarta denumirea de Drumul Europei, Europaweg. Tot
aici vom ajunge la cabana cu acelasi nume, Europahutte, lucru care se intampla
in jurul orei 11. Poteca este placuta la mers, fara prea multe variatii de
altitudine, dar cu unele portiuni mai tehnice, care necesita atentie. Pe traseul nostru apare si cea mai lunga punte construita aici, Skywalk 494 m.
Florile de
colt isi fac din nou aparitia in calea noastra. Tot acum dam cu ochii de
cunoscutul varf Matterhorn, pe care il vom avea in fata ochilor cel putin trei
zile de acum inainte.
... Io (la) si El ...
Faptul ca ne-am miscat cu spor, ne face sa ajungem in
Ottavan in jurul ore15. Ottawan e un mic catun, unde intentionam sa poposim.
Ottawan
E devreme, timpul e frumos si Europaweg nu ne-a obosit
prea tare. Alegem
sa continuam drumul inca vreo ora si jumatate, pana gasim un loc potrivit de
campare. De la restaurantul din catun imi iau o bere pentru diseara, ca parca
mancarea nu mai merge fara un pic de ajutor. Pe la 5 si 15 minute gasim un loc
inierbat si drept, putin mai sus de catunul Tuftern, unde putem pune cortul,
aproape de un paraias rece in care imi pun berea la frigider. Ne facem
programul de seara, dar ne grabim ca se innoreaza. Pe la 7:30 incepe ploaia, cu
toate ca ziua intreaga a fost senina. Suntem undeva deasupra Zermatt-ului.
Ziua
7 – 8 august, miercuri: Dimineata incepe cu acelasi program, ca de obicei si
urcam cu spor. Astazi va fi o zi in care vom putea culege roade ale drumetiei
noastre de pana acum, in sensul ca locurile in care vom ajunge, ne vor permite sa
vedem parte din peisajul oferit de masivul Monte Rosa si Matterhorn in toata
splendoarea lor. Asadar urcam pana la lacul Stellisee, unde ne oprim pentru a
lua cateva cadre.
Aici este unul dintre renumitele
locuri, in care fotografii fac unele dintre cele mai cunoscute fotografii cu
Matterhorn-ul.
Dupa
ce zabovim o vreme, ne continuam traseul spre un alt lac la fel de renumit:
Riffelsee. In drumul nostru trecem si pe langa lacul Grunsee si ne intersectam
cu trenul de altitudine, care urca turistii pana la 3000 m.
Dealtfel in jurul
lacului Riffelsee abia gasim loc pentru fotografiile pe care dorim a le
surprinde in memoria aparatului foto. Deasupra lacului zabovim o vreme pentru
odihna si a admira maretia Masivului Monte Rosa dinspre nord-vest. Ghetarul
Monte Rosa, inconjurat de varfurile Monte Rosa, Creasta Lys (Lyskamm), Castor,
Pollux, Breithorn si micul Matterhorn, iar mai departe pasul Theodul, care de fapt
marcheaza granita dintre Elvetia si Italia, ne incanta privirea cu maretia lor.
Ghetarul Monte Rosa
Castor si Pollux
Lyskamm
Minute in sir admiram aceste imense minunatii. Ne gandim la cei care au avut
prilejul sa parcurga si cu picioarele ceea ce noi parcurgem acum cu privirea.
Impunator este tot ce vedem, dar nu putem sta aici la nesfarsit, ci trebuie sa
ne continuam drumul, asa ca ne luam rucsacii in spinare si incepem sa coboram spre
lac si mai departe spre vale, unde trecem peste torentul ce se scurge din
ghetarul Monte Rosa si incepem urcarea pe versantul opus ce duce spre pasul Theodul.
In coborare vizualizam un potential loc pentru cort si convenim ca in zona in
care se vede amplasat un stalp pentru cabluri am putea innopta. Dar pana acolo
mai e cale lunga. De sus totul pare aproape si frumos, dar stiu din experienta
zilelor trecute, ca doar pare. Ajunsi in vale dam din nou peste partii amenajate
si destul de abrupte, pe care urcam destul de anevoie. Scapam si de asta si
incet, incet, panta se mai domoleste.
Cautam loc de cort cu apa de baut, daca se
poate, dar nu-i cum vrem, asa ca ne multumim sa ne asezam in apropierea unui
torent. Apa din aceste torente e tulbure, de cele mai multe ori si nu cred ca e buna de baut. Punem cortul si cum pare ca ar mai fi putin soare mergem sa ne spalam
in apele paraului. Vremea nu tine mult timp cu noi. Se innoreaza rapid, asa ca ne
retragem in cort. In scurt timp ploaia isi face prezenta. Ne plictisim si ca sa
mai omoram timpul incep sa adun apa de ploaie ce se scurge prin cutele cortului, sa avem pentru baut. Si asa avem
cam putina pana maine, cand vom da de izvoare. Imediat umplu un flacon de
jumatare de litru. Gust si e buna la gust. Continui cu adunatul apei. Incepe sa
cada si grindina. Seara se lasa si ploaia se mai domoleste. Noaptea a trecut cu
bine.
Ziua
8 – 9 august joi:
programul de dimineata este acelasi, doar peisajul se schimba de fiecare data.
Astazi vom trece din nou in Italia si mai mult avem de strabatut si o bucata de
drum pe ghetarul Theodul. Dupa doua ore de urcat, ajungem in zona ghetarului.
Trebuie sa gasim un drumeag, care ne coboara pe calota de gheata. Gata, patinam,
adica avem gheata sub picioare.
... avem gheata sub picioare ...
Matterhorn
Urcam pe un drum amenajat cu ratracul pe sub o
linie de teleschi. Dupa vreo doi km suntem in pasul Theodul. Vizibilitatea este
foarte redusa si nu putem sa admiram peisajul. Coboram in partea cealalta, pe partii de ski. In
vale zarim un lac pe fundul caldarii, Lago Cime Bianche. Acolo trebuie sa
ajungem pentru a gasi poteca. Vremea e schimbatoare. Depasim contructiile care
deservesc telecabina si identificam poteca. Suntem inainte cu programul, dar nu
avem ce face, trebuie sa ne continuam drumul, pentru a identifica un loc unde am putea
sa punem cortul. Coborarea e lunga.
Edelweiss
Ne oprim sa mancam langa un palc de flori
de colt, deasupra minunatului lac, Grand Lac. Ne continuam drumul pe potecuta care strabate pajistile. O cireada de vaci, prin mijlocul
careia trecem, ne priveste curioasa. Continuam coborarea si depasim Alpe Mase.
Alpe Mase
Timpul nu tine cu noi si incepe sa ploua. Ajungem la catunul Fiery, unde ne
odinnim putin si apoi ne continuam drumul. Ploua tare, alegem sa mergem, dar ne oprim
din loc in loc pe sub cate o streasina, poate, poate se ingaduie ploaia. Depasim Cuneaz
si incepem sa urcam usor spre Colle Pinter. Ploaia se mai domoleste, dar noi suntem uzi pana la piele. Gandul ca in rucsac avem haine de schimb uscate, ne sustine moralul. Indata vom pune cortul. Nu vrem sa ajungem in pas, ci undeva
sub pas punem cortul. Se insereaza si apar norii, care anunta ploaie. In putinul timp ramas pana la inserare, ne intindem hainele ude pe pietrele care sunt inca calde. Ne
retragem la adapost si noaptea cade peste noi.
Ziua 9 – 10 august, vineri Astazi ne
permitem sa ne desteptam cu o ora mai tarziu decat de obicei pentru ca traseul
de astazi va fi scurt. Am estimat ca in trei ore sa fim la bivuacul Lateltin.
Bivuacul Lateltin si lacul Pinter
Pe la 7:30 am pornit la drum. O ora mai tarziu intalnim borna care marcheaza
Colle Pinter.
Aici stam un pic, facem niste fotografii si luam o
gustare. Ne
indreptam spre bivuac. Poteca pare destul de abrupta, pe roca foarte
faramicioasa. Pe la jumatatea drumului intalnim un grup, majoritatea adolescenti,
cu care schimbam cateva cuvinte. Un mic incident, unul dintre ei aluneca vreo
cativa metri, ne da emotii. Le recomandam multa atentie in coborare. La 10 si
ceva suntem la bivuac. Am ramas mut de mirare, cand am vazut ce conditii bune sunt
intr-un loc in care nu e nimeni sa intretina. Aici ne-am propus sa dormim doua
nopti.
Tot traseul nostru a fost gandit cu o zi
de rezerva, in cazul in care ar fi fost timp extrem de nefavorabil si ar fi
trebuit sa stam pe loc. Acest lucru nu s-a intamplat si in felul acesta ne-a
ramas o zi in care nu aveam ce face. Pentru ca in bivuac erau conditii
excelente, ne-am propus sa ramanem, in acea zi, acolo si sa facem un traseu prin
zona.
Asadar am ajuns in jurul orei 10. Ne-am desfacut toate lucrurile si tot
ce trebuia uscat, am pus la soare. Nu ne deranja nimeni. Eram numai noi, muntii
si cateva exemplare de Ibex. Din cand in cand mai trecea cate unul sau doi
drumeti, in vizita doar, fara intentia de a ramane peste noapte. Chiar de ar fi
dorit sa ramana, loc era din abundenta. Abia spre seara au aparut vreo 7
indivizi, care au spus ca vor ramane si peste noapte. Seara a trecut repede. Noi
ne-am pus la odihna. Aveam si nevoie la cat drum am parcurs. Mai devreme am
vizualizat locul de unde am plecat cu cateva zile in urma.
Pe acolo am pornit in drumetie
Lacul Gabiet
Cand am pornit la drum, imi zicea Lucian
ca la intoarcere, o sa urcam un varf care, atunci se vedea in spatele nostru,
departe tare. Mi-am zis ca la ce oboseala vom avea in noi, nici gand.
Nici nu imi trecea prin minte ca vom si reusi acel lucru. Maine, cu siguranta.
Ziua
10 – 11 august, sambata: fiecare din cei aflati in bivuac s-a trezit care cum
a avut chef. Eu m-am bucurat cat mai mult de caldura unui pat
adevarat. Pe
la vreo 8, Lucian propune sa plecam in drumetia propusa pentru astazi, adica
acel varf de care vorbeam mai inainte. Ne desparteau vreo 200 m altitudine.
Cine ar fi putut refuza asa ceva intr-o dimineata senina, odihnit si mai ales
ca aveam o zi intreaga, pentru asa ceva la dispozitie. Pe de alta parte, Testa
Grigia 3315 m, era la o aruncatura de bat si avea peste 3000 m altitudine. M-am
echipat in cateva secunde si am pornit spre varf. In scurt timp i-am ajuns pe
colegii nostri de bivuac. Urcusul pe varf are cateva portiuni care necesita
atentie, dar cablurile montate ajuta mult la urcus, asa ca in scurt timp stateam
pe cei 3315 m ai varfului, cu ochii ratacind de jur imprejur. Claritatea aerului
de dimineata ne permitea sa vedem foarte multe din varfurile Alpilor: Mont
Blanc, Grand Paradiso, Matterhorn, Monte Rosa si multe alte varfuri si masive
pe care habar nu am cum le-o fi chemand, se perindau pe sub ochii nostri. Am stat
acolo mult si bine, bucurandu-ne de soare si peisaj, oricum altceva mai bun nu
aveam ce face.
Matterhorn-ul vazut de pe Testa Grigia
Intr-un tarziu, cand ne-am plictisit am luat-o la vale. Ziua a
trecut linistita. Tovarasii nostri au plecat si am ramas noi si grupul de Ibex,
care isi vedeau de pascutul lor.
Ibex
Mi-am dat seama ca drumetia nostra s-a cam
terminat. Maine va trebui sa coboram in vale, in campingul din Gressoney-St.-Jean.
Am trandavit toata dupa-masa admirand inprejurimile. Exista varianta sa pornim
dupa-masa asta, sa facem un mic ocol pe la lacuri si apoi sa coboram in
Gressoney-St.-Jean, dar asta insemna inca o noapte in cort iar timpul se anunta
cu ploi. Nu am vrut sa riscam, asa ca am ramas pe loc. Am facut
bine pentru ca peste noapte iar a plouat. Luminitele oraselului se aprindeau pe
rand in amurgul serii.
Mont Blanc in amurg
Ziua 11 – 12 august, duminica: Noaptea a trecut ca si ziua de ieri, nu ne-a deranjat nimeni. Dimineata
ne-am trezit la 6, am pregatit o cafea si dupa ce am mai verificat inca o data, sa
nu fi uitat ceva, am facut curatenie, am aranjat paturile, am lasat din
proviziile pe care le aveam in plus, in dulap si am pornit spre vale. 1700 m
altitudine ne despart de Gressoney-St.-Jean. Coborarea,
parca am uitat cum e sa tot cobori, nu ne-a dat de furca.
Alpenzu Grande
In dreptul
constructiilor din Aplenzu Grande ne oprim si mai iau cateva cadre, asa, ca de
ramas bun.
La 9 si cateva minute eram in campingul Margherita si ne ocupam de
formalitatile pentru campare. Dupa ce am amplasat cortul, am iesit la
cumparaturi. Ne-am intors si in restul zilei m-am ocupat putin de echipament:
am spalat din lucrurile marunte ciorapi, tricouri, pantaloni si altele, am
facut dus, m-am barbierit, vorba aia am intrat in civilizatie.
Spre seara, norii, si-au facut aparitia, ca de obicei. Dealtfel si prognoza s-a cam inrautatit si
pentru maine sunt anuntate ploi. Nu-i bai, noi ne-am implinit voia. Oricum
maine pe la 13 avem autobus. Singurul disconfort ar fi ca probabil cortul il
vom impacheta umed. Noaptea a trecut cu putina ploaie. Ultima noapte in cort
din tura asta.
Ziua
12 – 13 august, luni: conform obisnuintei desteptarea a fost in jurul orei
6, dar ne putem permite leneveala pana pe la 7. Dupa o gustarica, ne hotaram sa
iesim la o plimbare si profitam ca sa ne facem provizii pentru drum. Pe la 11,
intr-o fereastra de ploaie adunam tabara si impachetam totul. Suntem in
asteptare si pentru ca timpul pare ca sta in loc, pornim incet spre statia de
autobus.
Parasim valea Lys si incheiem Turul nostru cu usoare regrete dar cu
bucurie ca ne-a iesit totul ca in planul facut acasa.
In
loc de concluzii,
asa mi-am trecut finalul insemnarilor in carnetelul pe care il completam in
fiecare seara. Au fost, daca e sa pun cap la cap cam 7 zile cu mers continuu in
medie 10 ore pe zi. Acuma, cele 7 zile, clar, nu au fost consecutive. In
celelalte zile am mers usor cu bagaj mic, la plimbare.
In cele 7 zile am parcurs
undeva in jur de 170 km. Diferenta de nivel insumata nu am calculat-o, dar
statistica Turului Monte Rosa spune ca sunt in jur de 13 000 de m. Am urcat pana
la 3315 m altitudine si am coborat pana la aproape 1300 m. Hrana am reusit s-o
dramuim in asa fel, ca ne-a ajuns pe tot traseul. La fel si echipamentul.
Acasa
am verificat daca au fost lucruri nefolosite in rucsac si spre surprinderea mea, in afara de bateriile de rezerva si trusa medicala, toate lucrurile carate in
rucsac le-am folosit cel putin o data. Dealtfel tot ce a continut rucsacul a
fost atent verificat si cantarit pentru ca in total, rucsacul sa nu depaseasca
20 kg, fiind depus in cala avionului, iar rucsacelul care era bagajul de mana
nu avea mai mult de 3-4 kg. Oricum rucsacul in total nu a avut mai mult de
21kg.
Toate aceste lucruri le-am asternut in fata ochilor, pentru folosul
cititorului. Daca cineva, care citeste aceste lucruri, vrea sa incerce, nu
acasa, bineinteles, sa parcurga acest traseu, poate lua in considerare cate ceva din cele
insirate mai sus.
Ture placute oriunde v-ati indrepta
pasii.
Woow ! Abia aștept să citesc pe îndelete, să savurez. Încă o dată calde felicitări ! Dinu
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aprecieri, sper ca veti reusi sa aflati tot ce va intereseaza, respect.
ȘtergereFain de tot, felicitări Călin! Îmi doresc să fac și eu într-o zi așa o frumoasă tură! Jos pălăria prietene... P. S. poate pui link și pe grup CAR Univ. Cluj. Eu cel puțin am citit pe nerăsuflate relatarea.
RăspundețiȘtergereMultumesc, sper sa reusesti.
Ștergere