luni, 23 aprilie 2018

Brândușe din ”mustul omătului”


Eu (foto Lucian M.) 

Cu toate că rețelele de socializare gen facebook, abundă de imagini cu peisaje de primăvară, cu brândușe, găsesc de cuviință să nu mă las nici eu mai prejos și să sporesc această multitudine de fotografii cu flori. Sâmbătă m-am întâlnit cu ele, cu florile de primăvară, ... unde? ... , pe munte.


Ele 

Toată iarna am ales să fac plimbări pe munte fără a depăși altitudinea de 1600 m. De ce?  De frică. Nu. Dar după ce iarna aceasta muntele și-a luat tributul său, iar victimele nu au fost puține, mi-am zis că plăcerea drumețiilor se poate simți fără a-mi asuma riscul de a fi surprins de o posibilă avalanșă.  E adevărat că și sub altitudinea de 1600 m pot exista condițiile formării de avalanșe, de aceea am ales plimbări pe văi și poieni.

Pe vârful Rabla 1902 m (foto Dani P.)

Odată cu venirea primăverii am pornit din nou spre creste. Nu, pericolul de avalanșă nu a dispărut, dar am ales versanții cu expunere sudică unde soarele a topit aproape toată zăpada. Astfel, sâmbătă, cu o prognoză meteo demnă de o zi de vară am pornit spre Munții Rodnei, mai exact Vârful Rabla 1902 m.


Spre vârful Rabla 1902 m

După invitația de rigoare pentru eventualii doritori, făcută pe multvizualizatul Fb. ne-am adunat vreo cinci voinici și ora 8:30 dimineața ne găsește în locul numit La Birtuț pe valea Cormaia gata de drum. Alegem urcarea pe valea Pietrelor spre vf. Pietrelor și mai departe spre vf. Rabla. Urcăm pe un drum de TAF, mai vechi, care ne ajută să avansăm, prin pădure, destul de repede și în scurt timp depășim pădurea de molid, unde drumul s-a jucat de-a v-ați-ascunselea cu noi.



Brândușe
Zona de gol alpin ne întâmpină cu ce poate ea mai bine. Covoarele de brândușe se întrec în colorit. Ici-colo pete de zăpadă se bronzează sub soarele puternic. Dar cu fiecare minut petrecut la bronzat devin tot mai mici. Pământul mustește de apa care hrănește iarba proaspătă ce colorează versanții muntelui. Urcăm cu spor și pe la ora 11 și ceva suntem sus la 1902 metri altitudine.

    În trecere salutăm o șopârliță care căuta să-și încarce bateriile pe un petec de zăpadă. Nu cred că e cea mai potrivită alegere. Treaba ei. Noi ne vedem de ale noastre. 

După o masă binevenită, o ședință foto mai prelungită, că doar avem timp berechet, privirea noastră se îndreaptă spre vf. Nedeia Țăranului 1857 m, care ne arată versantul nordic înzăpezit. 


Nedeia Țăranului 1857 m

No amu-i amu. Pe unde o luăm ca să urcăm vârful, că petece de pajiște sunt abia-abia, iar de zăpadă parcă ne-am cam săturat.  Las că ne descurcăm noi când ajungem acolo. Ne-am descurcat, că după o oră și jumătate admirăm vf. Rabla de dincolo.


Ziua este minunată, cu un soare strălucitor care ne dogorește fețele. 


(foto Lucian M.)

Coborârea de pe Nedeia Țăranului se termină repede și ocolim Muntele Cucului prin partea stângă ca să evităm zona împădurită. Nedeia Bârladelor e ceea ce ne desparte de locul unde am lăsat mașina. E o coborâre cam prelungită și puțin accentuată, acum la final de tură, dar nu avem cum s-o ocolim. 


Grija noastră, acum, e să fim atenți unde punem piciorul. Poteca e plină de flori. E, ce să facem ... vom trece și de asta.
19, 5 km parcurși în 8 ore și jumătate cu tot cu pauze. Obosiți dar relaxați. O zi frumoasă cu un timp excelent și peisaje mirifice.


Ture plăcute să aveți.