Dumetie in Muntii Rodnei

E vara, deci s-a deschis sezonul de drumetii montane. Nu ramane altceva de facut decat sa iti pui bocancii in picioare, rucsacul in spate cu ceva de-ale gurii, o haina de ploaie si hai la deal. Timpul frumos de sambata a indemnat la drumetie. Nu am avut nimic propus pentru sfarsitul de saptamana si cum ceilalti parteneri obisnuiti ai mei, de drumetie, erau ocupati care pe unde, mi-am zis ca o stau cuminte acasa sa imi mai rezolv din problemele marunte care se aduna peste saptamana. Nu am avut acest noroc. Vineri dupa-masa ma suna un amic cu care am mai facut drumetii cu timp in urma, si ma intreaba daca am chef sa facem o iesire in Muntii Rodnei. Nu am nimic  impotriva. Ii zic lui Dragos sa isi pregateasca si el bagajul pentru maine, daca are chef de o iesire. Ioan Andresi, amicul meu imi zice ca o sa le propuna si altor doritori de drumetii sa vina ca sa marim gasca si ne intalnim dimineata intr-un punct anume din Bistrita. Zis si facut.

Dimineata pe la ora 7 suntem la locul stabilit, dar nu apare decat Nelu. Nu-i bai, buni suntem si astia. Hai la drum. Pornim spre Nasaud si mai departe catre Rebrisoara unde o luam la stanga spre Rebra, Parva si tot inainte. Drumul e bun, reparat si asfaltat. Mergem asa vreo 16 -17 km, iar la un moment data asfaltul se termina, dar se poate continua. Tinta noastra e Varful Detunatei 1753 m, si inca doua varfuri vecine.

 Podoabe ale naturii

 Intentionam sa vizualizam culmea sudica cu varfurile Nedeia Taranului, Rabla, Laptelui pe care am admirat-o din partea cealalta acum doua saptamani cand am fost la Poiana cu narcise de pe Muntele Saca. 

Unul dintre obiectivele noastre

Pe langa asta suntem curiosi daca rhododendronul a inflorit. Acum doua saptamani erau ici colo cateva tufe rozalii.

Ne inchinam in fata naturii

 Ajungem la intersectia cu drumul forestier Izvorul Scaricelei, mai la vale de Izvorul Negru, pe un drum care este bine amenajat, cu macadam si urcam pe el cat putem, aproximativ un km si jumatate. Unde nu mai putem inainta lasam masina pe marginea drumului cat mai pe margine, urmand sfatul unor muncitori, ca in zona se incarca lemn si sa nu incurcam activitatea. Ne luam bagajul in spate si la drum. O portiune mergem pe un drum forestier dar la un moment dat drumul incepe sa urce pe paraul Izvorul Scaricelei, nu e prea comod dar nu avem de ales.

 Urcam pe parau cam 1 km si la o intersectie de ape parasim valea principala si o luam la stanga tot prin apa. 

Eu ma descuc bine ca nu plec de acasa fara bete de treking care ma ajuta foarte mult sa gasesc loc unde sa pun piciorul ca sa nu ma ud, in schimb Dragos si Nelu merg mai anevoie. Dupa cateva sute de metri Nelu propune sa urcam pe versant parasind firul apei. Sunt de accord si o luam pieptis prin vegetatia inalta si umeda.

 Niste pastravi ...

 La cateva zeci de metri, in padure e mai bine fiindca dispar plantele care cresc pe malurile paraului si putem inainta mai cu spor.

Uitandu-ma la Tibles in departare ...

Depasim cateva drumuri forestiere care taie padurea de pe versant in zig-zag si ne apropiem de zona unde alterneaza golul alpin cu padurea.

... am uitat pantalonii ...

 Mai avem de urcat cateva sute de metri si suntem in culme intre Varful Detunatei si Vf. Bulgarelui. Privelistea care se deschide in fata e magnifica. Ne odihnim putin ca sa ne mai tragem sufletul si sa ne orientam folosind hatra si busola.

Orientare cu ajutorul hartii.

Gentiene ... si bocanc

 Dupa ce ne mai revine putin suflu pe care l-am cam pierdut urcand le deal ne indreptam spre varful Detunatei unde servim masa mult asteptata si facem o pauza mai prelungita cu o sedinta foto in meniu. 

noi ... astia

Abandonam Detunata si coboram spre Tarnita Scaricelei de unde intentionam sa urcam si Varful Scarisoara 1692 m, iar de acolo spre Varful Craiu 1659 m. Din Tarnita Scaricelei urmam marcajul BA pe care l-am intalnit pe vf. Detunatei, marcaj care abia se mai vede (ar trebui refacut), si ocolim Scarisoarea prin dreapta, prin padure pe o poteca foarte relaxanta. Aproape de iesirea din padure parasim poteca deoarece aceasta continua pe sub varf si noi o luam la stanga prin umbra padurii spre varf. Ajunsi sus, luam cateva cadre din mers si continuam spre varful Craiu sau Craia, cum apare pe unele harti. 

Detunatei si Scarisoara

Aici facem o pauza mai lunga pentru o sedinta foto si putem vizualiza tot traseul parcurs. Fiind punctul terminus al traseului facem cale-ntoarsa pe curbe de nivel, ca sa nu revenim pe acelasi drum evitand plictiseala. La intrarea in padure regasim marcajul imbatranit si aproape invizibil. Ajunsi in Tarnita Scaricelei, Dragos descopera un izvor care ne ajuta sa refacem provizia de apa. Dupa un scurt popas reluam coborarea. Nelu ne provoaca la aproximarea timpului necesar coborari. Fiecare cu parerea lui. Coboram lejer aproape in linie dreapta pana intalnim drumuri forestiere care taie muntele si le urmam. Ajungem din nou la paraul Izvorul Scaricelei care ne conduce spre locul unde am lasat masina. 

Tot pa parau la vale 

Totul e in regula aproximarea facuta de Nelu e gresita cu 10 minute. El spusese ca avem nevoie pentru a cobora de 2 ore 30 minute si am ajuns cu 10 minute mai repede. Spalam bocancii in parau, ne imbarcam si la drum ca indata ii seara. 

Varful Craia 1659 m

Obiectiv atins, trei varfulete cutreierate, tufe de rhododendron admirate, o multime de fotografii pe care va invit sa le admirati. Se poate vedea traseul la  http://www.mapmyhike.com/workout/1017228827 Asta e. Ture faine in continuare.

Narcisele din Muntii Rodnei

Luna Mai este numita si luna florilor, pe buna dreptate fiindca dupa o iarna care s-a lasat cam greu despartita de plaiurile noastre, intregul peisajul este incarcat de culoarea si mirosul florilor. La fel s-a intamplat si cu poiana de pe Muntele Saca din Muntii Rodnei, poiana numita Poiana cu narcise. Aici pe o suprafata de 5 hectare, ochiul si nasul este incantat de splendoarea oferita de miile de narcise inflorite. Dealtfel acest areal este constituit ca suprafata protejata si merita efortul de a urca pana la poiana pentru a admira in voie aceasta minunatie a naturii. Noi am ales sa coboram la ele sa le vedem.

Ne-am propus astfel, sa vedem narcisele la ele acasa si cum luna mai era pe sfarsite sambata si duminica 23, 24 mai am luat rucsacii in spinare si am apucat-o spre Valea Vinului (Rodna). Din Prundu Bargaului am plecat 5 drumeti cu o masina: Adi Hogiu, Dragos Musteata, Cristian Pop, Lucian Moise si Calin Musteata. Comunicand pe net uni cu alti am aflat ca si din Cluj si-au propus cativa membri ai CAR Cluj sa vina, tot in acel sfarsit de saptamana, pentru acelasi motiv in Muntii Rodnei si astfel trupa noastra s-a marit considerabil. Din pacate, cativa dintre cei de la Cluj si-au propus sa urce doar pe Saca, nu sa ne insoteasca intr-un circuit care inconjura valea Izvorului Rosu asa cum am ales cei mai multi sa facem, cu toate ca previziunile meteo pentru duminica nu erau dintre cele mai bune.

Am plecat sambata dimineata pe la 6:30 urmand ca pe la ora 9 sa ne intalnim toti in Valea Vinului si sa hotaram traseul pe care il vom aborda inclusiv locul de campare. Cei de la Cluj au ajuns putin inaintea noastra si cand am ajuns noi am avut placuta surpriza sa intalnim o multime de fete cunoscute, iubitori ai drumetiei si muntelui dornici de hoinareala. Dinu si Marlene Mititean, Geta Oltean, Serghei Suslov, Andreea Peter, Zoran Pavai, Radu Barna, Alina Carja, Lucian Satmarean, … Dupa saluturile de rigoare am apucat cararea si hai la deal.

                     

 Traseul nostru urca prin Stramtoarea Dracului spre Saua Curatel urmand TR, iar cand ajungem la stana din Gaura Mica facem un popas mai lung sa ne tragem sufletul si sa ne refacem provizia de apa. 

                     

                     

Mai departe de avantam spre saua Curatel unde este si refugiul celor de la Salvamont si unde intalnim si prima tufa de rhododendron inflorita, de anul acesta, iar dupa un alt scurt popas ne continuam traseul peste Varful Curatel (1851 m) urmand PA catre Saua cu Lac de sub Varful Ineu unde intentionam un popas mai lung pentru a putea sa urcam si pe Ineu, dar fara bagaje. In Saua Ineului langa refugiul construit cu ajutorul celor din Iasi lasam bagajele si dam o fuga pana pe Ineu ca sa mai luam cateva instantanee cu petecele de zapada care se incapataneaza sa mai reziste pe versantii nordici ai crestei.

                     

Dupa ce am lasat Ineul cu bine ne-am inhamat din nou la bagaje si p-aci ti-e drumul ca indata e seara si mai vine si ploaia. Creasta Muntilor Rodnei se aseza blanda la picioarele noastre si rand pe rand trecem peste Saua Putreda, Vf. Coasta neteda, Tarnita lui Putredu. Aici cativa, dl. Dinu, eu, Adi, Radu, si Alina ne despartim de grup si coboram pe curbe de nivel spre un izvor de unde sa ne reface proviziile de apa pentru la noapte si dimineata. Ceilalti isi continua traseul de creasta trecand Vf. Cisa,  urmand sa ne intalnim in Saua Cisa. Pe traseul de creasta marcajul BR isi continua drumul iar noua ne apare in fata marcajul TA care coboara spre valea Izvorul Rosu. Dupa ce ne umplem vasele cu apa incepem urcusul spre Vf, Omului depasind putin Saua Cisa unde am zis ca ne vom regrupa pentru ca a inceput si o ploaie sacaitoare si pe varf ne intalnim cu ceilalti. O luam la vale spre Saua Corongis unde vrem sa poposim peste noapte. Ajunsi aici ne intindem corturile, luam o gustare si ne pregatim de mas. 

                                       

Dupa ce toata lumea s-a mai relaxat putin, Serghei intretine atmosfera cu glume si toti se simt de parca se stiu de cand e lumea. 

                             

Noaptea vine pe nesimtite dar din pacate odata cu ea si ploaia se intensifica. Nu-i bai situatia e sub control, dar nu si pentru mine deoarece cortul meu care e cam batran si la ploi insistente cam ia apa, simteam ca asta urmeaza. Nu au fost decat vreo patru reprize puternice de ploaie dar am scapat basma curata ca abia ce s-a umezit folia exterioara putin pe la niste cusaturi. Oricum decizia e luata, il scot la pensie si imi iau alt cort.
 Dimineata ne trezim si suntem cu ochii pe cer doar doar se vor imprastia si norii. Marlene decreteaza ca ora de plecare, ora 9 in speranta ca pana atunci timpul se indreapta si puten aduna lucrurile cat de cat uscate. Ne adunam calabalacul, ciugulim cate ceva si ne uitam catre Vf. Corongis cam chioras ca avem ce scarmana ca sa il urcam. Nu ne descurajam si o luam la picior, noi bargauanii primii, ceilalti dupa noi. Patru dintre cei ramasi in urma aleg sa coboare spre valea Izvorul Rosu, renuntand la a mai urca Corongisul (1987 m).

Pe la ora 9:30 noi cei cinci care am plecat putin mai repede de ora 9 din tabara, suntem sus pe Corongis unde servim o gustare si ii asteptam pe ceilalti ca sa ne regrupam si sa facem o fotografie de grup. Dupa ce toata lumea a ajuns sus parca si timpul tine cu noi si ne rasplateste cu soare si timp frumos ca sa ne ticneasca de drumetie. Sedinta foto e in toi.

                             

Ne dam drumu la vale spre Varful Saca pe care il ocolim, de fapt, prin dreapta pe “drumuri de sonda” cum la zice Marlene. La tot pasul gentienele ne saluta cu stelutele lor de un albastru demential. 

                                            

Pe la ora 11:30 suntem deasupra Poienii cu narcise de pe Saca. Il intalnim aici pe Calin Gabor si Alina Vlad care intentioneaza sa urce pe traseul pe care am coborat noi. Stam la o poveste, ne ajung ceilalti si ne lasam imbatati de frumusetea  peisajului. Efortul depus pentru a ajunge aici s-a evaporat, ne ascundem printre narcise, facem parte din natura.

                           

http://www.mapmyhike.com/workout/999070437?fb_action_ids=1056949187665838&fb_action_types=fitness.runs&fb_source=other_multiline&action_object_map=%5B866886006719284%5D&action_type_map=%5B%22fitness.runs%22%5D&action_ref_map=%5B%5D

http://www.mapmyhike.com/workout/999070467?fb_action_ids=1056949370999153&fb_action_types=fitness.runs&fb_source=other_multiline&action_object_map=%5B919671838096551%5D&action_type_map=%5B%22fitness.runs%22%5D&action_ref_map=%5B%5D

Ultimii 5 km, pana la masina nu mai are rost sa ii descriu, noi am ramas acolo sus cu florile Muntelui Saca. Ne-am luat ramas bun de la cei de la Cluj, care au mai ramas sa admire frumusetea florilor si noi am coborat. Ne revedem in tura viitoare.