duminică, 1 iulie 2018


Prin Apuseni



   Dupa Maratonul Apuseni, care si anul acesta a adunat multime de lume, cu alergatori, voluntari, organizatori, gura-casca, si multi altii, parca m-i s-a facut dor de frumusetea Muntilor Apuseni. Asadar atunci cand am citit ca se organizeaza o tura prin Apuseni cu voluntari de la M.A. ne-am “inscris” si noi. Chiar daca e putin cam departe, nu-i bai, ne-am trezit cu noaptea-n cap pentru a fi la punctul de intalnire cu ceilalti. Acuma, eu am asteptat la iesirea din Cluj spre Turda ca nu avea rost sa traversez tot Clujul chiar daca era o ora matinala.
    Sesu Craiului Scarita Belioara era tinta noastra asa ca am parasit drumul de pe valea Ariesului, spre Posaga. Trecem de schit si continuam pana ce drumul devine impracticabil pentru masinile noastre, dincolo de ultimele case. Lasam masinile si cu rucsacii in spinare ne avantam la deal prin iarba care inca mai pastra din apa de ploaie ce cazuse in noapte de dinainte. 



Timpul este frumos dar nu e exclus sa fim udati mai spre amiaza. Suntem o trupa bunicica de vreo 14 indivizi. Intalnesc fete cunoscute, colegi de club, dar sunt si participanti la tura care au fost voluntari la M.A. si pe care nu-i cunosc. Nu-i bai ne imprietenim noi. Facem cunostinta dar nu retin nume, asta e, am si eu o varsta. Peisajul este minunat de frumos, iar padurea te imbie la plimbare. 


Crini salbatici 



Nu stiu !

Cautam cu privirea pe langa poteca ciuperci, care nu intarzie sa apara. Urcam cu spor pe poteca care ne inalta cu fiecare pas. Alternanta stancariilor cu padurea e de o frumusete specifica Apusenilor. Facem pauze. Nu toata lumea are spor la urcare. Ajungem sus. In departare se zaresc cladiri din Statiunea Muntele Baisorii. La Rascruce urmam traseul PR, CA, si lasam vf. Muntele Mare in spate. Ajunsi in marginea platoului avem o priveliste extraordinara, completata de norii incarcati care stateau atarnati deasupra vaii. 


Facem o pauza de masa privind norii care deocamdata ne-au ocolit. Cativa stropi ne obliga sa cautam prin rucsac pelerine sau geaca de ploaie. Mai tarziu aveam sa aflam ca au fost inundatii in judetul Alba. 





Probabil pe directia pe care ne uitam noi. Dupa ce ne potolim foamea ne continuam traseul potolindu-ne de data asta si foamea de frumos cu privelistea oferita de aici de sus. 





Urmarim marcajul care ne conduce pe marginea stancariilor. Oboseala nu se simte deloc. Mai facem cate o scurta pauza pentru a ne regrupa. Lumea e vesela, glumele pigmenteaza drumetia noastra. Coboram indreptandu-ne spre Dealul Bradatel. 


Facem un popas pentru a admira Cosul Boului si o fotografie de grup. 



Coboram prin poieni unde oamenii cosesc ierburile inalte. 



Case vechi acoperite cu paie se lasa admirate si fotografiate. Un cires ne ofera bogatia fructelor negre si amarui.


Un cires sublim ...

 Intrati in padure ne abatem de la poteca in cautarea galbiorilor. Avem recolta bogata. Ajunsi in punctul de plecare mai stam la o poveste dupa aceasta zi frumoasa. Cu pareri de rau ne imbarcam si o luam la drum ca avem cale lunga pana acasa. Timp total parcurs 5: 57 h, distanta 10, 66 km, cu o altitudine maxima de 1380m.  


Ture faine sa aveti in continuare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu