Bistriciorul iarna

Daca duminica trecuta, 17 ianuarie, am urcat pe Heniu in Muntii Bargaului si pentru uni a fost o experienta neplacuta, poate, cand din cauza conditiilor meteo nefavorabile, tura noastra s-a dovedit a fi tare dificila, dar care s-a incheiat, slava Domnului, cu bine, gandul nostru s-a indreptat rapid spre Muntii Calimani. Asta, bineinteles, dupa ce Lucian i-a scris lui Adi un mesaj cu intrebarea: "-Ce zici de un Bistricior?"

Varianta de urcare pe traseul clasic a fost scosa rapid din calcul, din mai multe motive, asa ca Adi a venit cu propunerea  de a aborda traseul in sens invers adica: D.F Colbu-Poiana Prislop- Poiana Dalbidan-Vf. Strunior-Vf. Bistricioru-Poiana Fetii sau Gura Plaiului (cum apare pe harta celor de la Salvamont)-D.F Colbu, adica asa cum am spus varianta in sens invers celei pe care am facut-o de atatea ori.

Pentru Adi era o chestie de orgoliu, mai ales ca in 2012 a incercat impreuna cu Marcel Balan acest traseu si nu au reusit s ail duca la bun sfarsit. Despre acea tura puteti citi la http://raportdetura1.blogspot.ro/2012/12/tura-de-sfarsit-de-30-decembrie2012.htm

Stiam si faptul ca pe bocanci ne va fi imposibila deplasarea si indeplinirea "obiectivului" asa ca am apelat, Adi la schiurile de tura, Lucian si cu mine la rachete de zapada, Lucian le avea ale lui cat despre mine a fost o intreaga “epopee” ca sa imi gasesc rachete (multumesc Doru Munteanu) si la drum. De ce spun epopee, pentru ca a imprumuta de la cei cu care am mai iesit in ture, ma refer la colegi de prin Bistrita, nu multi au acest echipament si cei care aveau erau in tura in ziua respectiva. Am rezolvat totusi, dar mi-am propus sa-mi achizitionez echipament propriu in viitor cu toate ca investitia nu este intru totul justificata, eu nefiind un montagniard preponderant axat pe ture de iarna. Poate va fi Dragos … cine stie.

Mai urma doar sa asteptam vremea buna de duminica ... si a venit si Duminica mult asteptata, cand la 6:45 pe un ger cu temperatura de minus 18 grade afara, din Prundu Bargaului ne indreptam cu masina spre satul Mita, de aici inca 5 km pe drumul forestier Colbu care a recent refecut si este accesibil cu orice tip de masina si parcam masina la fostele cabane miniere.

Atentie: tineti cursul vai Bistritei Ardelene ce seamana cu un parau, pe tot parcursul celor 5 km, dupa ce treceti de cabana din Panu si de intersectia cu Panuletu care ramane in dreapta. Se remarca faptul ca zona este tot mai puternic antropizata, cladiri noi si impunatoare apar unele dupa altele.

In 5-10 minute de la sosire in punctual unde lasam masina, suntem gata de plecare. Traseul se continua pe valea Colbu inca aproximatic 2 km insotit de triunghi rosu. Se poate urma si acest traseu care va scoate tot in Poiana Dalbidan si mai departe pana pe Muntele Viisorul unde se si opreste, insa urca mult mai sustinut si are o portiune cu stanci care iarna pot fi acoperite cu gheata transformand traversarea zonei in una periculoasa.

Asadar de unde traseul marcat cu triunghi rosu paraseste drumul forestier si urca abrupt noi am cotit la stanga si am urmat un alt drum forestier in serpentine pana in Poiana Prislop. Odata iesiti din padure ne echipam cu rachete desi trebuia sa facem asta inca de la masina pentru ca zapada de pe drum ne-a cam dat de furca si tinem drumul forestier care traverseaza un paraias si urca in dreapta ca mai apoi sa faca stanga traverseaza pe lungime poiana Prislop si sa intre din nou in padure.

Urcarea pentru inceput este destul de grea si doar inainte de a ajunge in Poiana Dalbidan panta devine ceva mai domoala, rachetele isi fac datoria si inaintam cu spor, doar Adi are putin de furca la urcare prin padure dar se descurca si iar e in fata, normal e mai tanar decat noi. Ajunsi in Poiana Dalbidan luam o pauza binemeritata, mancam ceva si ne bucuram de razele soarelui. De aici si pana pe intinsul platou al Muntelui Viisorul urmarim o bucata de drum din Via Maria Terezia si apoi marcajul triunghi rosu. Pe masura ce inaintam brazi erau din ce in ce mai incarcati cu zapada si inghetati, zapada veche era acum acoperita de un strat nu foarte gros de zapada proaspat ninsa. 

De indata ce ajungem pe platou privirea ni se indreapta spre Muntii Rondei, Suhard care pe o asa vreme se vad foarte clar. 

Viscolul si a facut si aici de cap in sensul bun al cuvantului, parca eram pe planseta unui pictor. Creasta cu cele doua varfuri deja pictate, ne astepta cu bratele deschise. 

O lalaim o vreme pentru a contempla maretia naturii, vorba aia vreme avem, ce vedea avem si bucura-te ochiule.

Urcarea pe Strunior necesita atentie mai ales ca inainte de varf multe portiuni sunt inghetate. Ne descurcam si fara coltari cu toate ca ii aveam in rucsaci. 

Coltii de la rachete si canturile schiurilor ajung, asa ca inainte de ora 12 ajungem pe varf. Tot ce vedem ne bucura, totul este frumos in jur.

Traseeul continua pe creasta larga care nu ne pune mari probleme. Cautam frumusetea corniselor insa ramanem doar cu cautatul, gasim in schimb multa liniste pe varful Bistricior, pe care il atingem la ora 13:00. Se pare ca suntem primii si speram singurii care sa atinga varful in aceasta zi. 

Soarele ne rasfata, vantul nu sulfa deloc, vremea e superba, parca iti vine sa faci plaja asa e de frumos. 

Zapada domina intreg peisajul, jnepenii au disparut, isi dorm somnul sub plapuma de omat.  Cautam cu privirea Meridionalii dar nu reusim sa ii vedem. Dupa o “sedinta” foto ne gandim sa coboram.

Pe coborare insa alti trei montaniarzi se chinuiau sa ajunga pe traseul clasic in varf. Le-am urat bafta si ne-am vazut de drum.  Coboram la refugiu unde facem o scurta pauza apoi o luam la vale pe urmele celor care au urcat. Ne mai oprim doar pentru cateva poze si uite asa la ora 3 fix suntem la masina, neasteptat de repede.

Ne luam la revedere de la Calimani si promitem sa revenim an de an pentru un traseu de iarna. Ture faine sa aveti in continuare.

Heniu, “un loc de adus dusmanii”

Varful Heniu Mare 1611 m face parte din Muntii Bargaului fiind cel mai inalt varrf al grupei. Un “amarat de munticel” ar spune uni. Nu e chiar asa pentru ca Heniu e totusi un varf destul de capricios si solicitant cu o diferenta de nivel de aproximativ 1200 m altitudine in 3km pe traseul de sub telecabina.

Duminica 17 ianuarie, ne-am propus sa il urcam din nou si ne-am adunat vreo 23 de indivizi care mai de care. Traseul propus a fost plecarea din Mijlocenii Bargaului, Valea Muntelui, Varful Tomnatic, Heniu Mic, Heniu Mare, Valea Secu, Prundu Bargaului.

Pe la 8 dimineata ne-am adunat in Prundu Bargaului si hai la drum.

 Cand am ajuns in Prund, eu, era o trupa buna adunata, chiar daca afara era frig si mai sulfa si un vant destul de enervant care toata noaptea a facut pe nebunu. 

Adi Hogiu, Cristi Pop, Stefan Salagean, Adela Marc, Albert Gavrila, Ionel Runcan, Robert Kovacs, Pop Sergiu, Rares Pop, Alexandra Dumitrica, Gabriela Ilies, Nicu Gheorghe, Frisan Horatiu, Hanganut Cristian, Marcel Balan, Teo Paius, Morariu Marius si ceilalti la care nu le mai retin numele au fost truditorii din tura.

 Urcarea n-a fost una foarte dificila dar vantul si-a facut de cap in toata puterea si pentru cei cu mai putina experienta pe munte n-a fost chiar usor. Grupul s-a pastrat cat de cat compact pana pe varful Tomantic (1201m), dar  mai departe oboseala a inceput sa-si spuna cuvantul asupra unora si ritmul de mers diferit impreuna cu frigul care te obliga sa faci miscare a impartit grupul in doua. Eu am ales sa merg cu cei din fata asta ca sa incerc sa ii mai temperez, iar Adi a ales sa ramana cu cei din urma pentru a le ridica moralul. 

Cu toate efoturile noastre sub Tomnatic patru dintre noi au ales sa se intoarca. Muntele a reusit sa-i domine.  

Despre Heniu Alexandra spunea: “în timp ce traversam o pădure deasă pe coborâre, au început să apară lozinci ca: "Heniu, o dată-n viaţă", sau: "Heniu, loc pentru adus duşmanii". - See more at: http://www.bramburaprinmunti.ro/2016/01/heniul-mare-bargau.html#sthash.CRRzArj1.dpuf

Noi ceilalti nu ne-am lasat si am continuat sa urcam. Cu cat urcam mai sus cu atat se inversuna si viscolul dar maretia peisajului  din varf a meritat tot efortul nostru. 

Inainte de a junge la cladirea releului de televiziune, padurea de brazi incarcati de zapada ne-a facut sa uitam de toate problemele lumii.

 Dupa o indelungata repriza de fotografii, cand frigul ne-a patruns bine de tot ne-am indreptat catre cladirea releului in speranta unui calorifer cald. 

Ajung, usa incuiata si cei care au ajuns inaintea meu ma asteptau “ca painea calda” stiind ca mai cunosc dintre cei care lucreaza acolo si poate ne deschid. 

Spre marea mea bucurie in momentul in care l-am sunat pa Vasile, imi confirma ca e la serviciu. Ne deschide si raiul se deschide odata cu usa releului. Intram in sala de mese si in scurt timp o oala imensa de ceai cald troneaza pe masa la care ne-am insirat. Dupa 30 -40 de minute ajunge si Adi cu ceilalti care nici nu mai pot vorbi, nu stiu de bucurie ca au ajuns la caldura sau din cauza frigului care le-a inclestat gura. Veselia revine repede pe figurile tuturor si in jurul ore 15 suntem revigorati si gata de drum inapoi.

Multumim gazdelor si dupa o fotografie de grup in curtea releului ne lansam la vale. Spun lansam fiindca exact asta am facut, am alunecat, sarit, alergat pe sub linia telecabinei ca niste copii care se bucura de zapada. In cateva minute intalnim firele de apa ale paraului Secu pe care le urmarim pana la Statia de plecare a telecabinei. O portiune buna trebuie coborat chiar pe parau. 

Ajunsi la drum facem o regrupare aproximativa dar grabim pasul caci noaptea se apropie si frigul musca din noi. Ora 17 ne gaseste in centru Prundului unde ne despartim bucurosi ca am “scapat” cu bine. Am parcurs 22km in aproximativ 7 ore si 30 minute. Multumiri tuturor ca nu v-ati lasat. Sa aveti ture faine in continuare.

12 Apostoli la sfarsit de an

30 decembrie 2015

 Cei 12 Apostoli inSfarsit de an (30 decembrie 2015)

Luna decembrie ar fi trebuit sa fie una cu mult munte, dar a fost o luna in care timpul nu mi-a permis sa ies in natura si nu m-am bucurat de tot ce are muntele mai frumos, mai ales de liniste, liniste pe care in nici o alta parte nu o gasesc.

Pentru sfarsitul de an 2015, ca o traditie a ultimilor ani, am ales sa caut acesata linistea si relaxare acolo sus unde pamantul se uneste cu cerul, acolo unde sunt mai aproape de Dumnezeu, alaturi de oameni care simt aceeasi chemare. Chiar daca mai toata ziua sunt inconjurat de munti si nu traiesc intr-un oras aglomerat, pentru mine toate acestea sunt egale cu zero. Pentru ca imi place muntele, drumetia, simt cum muntele ma cheama la el, iar eu raspund chemarii.

Dar sa revenim la ale noastre si dupa cum va spuneam pentru acest sfarsit de 2015 am ales ca loc de drumetie Rezervatia 12 Apostoli. Despre aceasta Rezervatie Naturala situata in Muntii Calimani gasiti pe internet, cu siguranta, mult mai multa informatie decat as putea oferi eu.

Acuma ideea nu pot sa zic ca imi apartine, dar chiar daca Adi a fost initiatorul, eu am fost intru-totul de acord, stiind ca este un traseu accesibil multor iubitori de drumetie cu toate ca suntem in luna decembrie. 
Cu un eveniment creat pe facebook, s-au anuntat o multime de confirmari din partea celor doritori de drumetie, si am ramas surprins placut sa vad ca in judetul Bistrita-Nasaud exista interes pentru asa ceva. Pe unii ii cunosteam doar de pe facebook din postarile lor si tocmai de aceea am ales sa particip la aceasta tura ca uite asa ne-am adunat o trupa serioasa. Din ,,facebook in facebook ‘‘ ne-am adunat in dimineata de 30 decembrie 2015, intr-o miercure geroasa, nici mai mult nici mai putin decat 22 de montaniarzi, unii mai echipati decat altii. Pot aminti dintre colegii de club pe Adrian Hogiu, Cristian Pop, Dragos Musteata, iar dintre alte persoane cunoscute si necunoscute amintesc Robert Kovacs, Anca Octavia, Julie Pardau, Albert Gavrila, Floroaie Nicolae, Carmen Albert, Ionel Runcan, Lucian Danyel şi Morariu Marius, Pradan Florin, Useriu Daniel, dar si altii la care nu le-am retinut numele si carora le cer scuze pentru lucrul acesta. Important pentru noi e faptul ca am hotarat sa iesim afara.

Cu masinile personale ne-am deplasat spre Vatra Dornei, urmand ca din centrul comunei Dorna Candrenilor sa facem dreapta si sa urmam cursul paraului Negrisoara. Trecem de fabrica de apa minerala Poiana Negri si la prima intersectie facem stanga, indrumati fiind de indicatorul pe care scria Schitul 12 Apostoli.

De aici drumul asfaltat se termina lasand loc macadamului, iar pana la cariera de piatra se prezinta in conditii bune. De la cariera de piatra facem dreapta si drumul devine ceva mai rau insa practicabil cu orice tip de masina. Va puteti ghida si dupa marcajul punct albastru care apare mai rar pe copaci. Lasam masinile la 4 km de manastire. Vara se poate urca pana sus, insa pe drum acum era multa gheata. Si pana la urma am venit sa ne bucuram de cat mai mult munte, drumetie nu sa ne plimbam cu masina.

Afara e tare frig, prima zi geroasa din acest an, insa cand vad cati suntem parca ma si incalzesc pe loc. Sunt tare bucuros ca un simplu anunt a reusit sa adune atata lume. Dupa 1,5 km de unde am lasat masinile drumul nostru coteste in serpentine si urca pana la manastire. Aici liniste deplina, calugarii sunt cu treaba, noi imbucam cate ceva ne mai incalzim cu o cana de ceai si la drum mai departe. Ceata omniprezenta in ultima perioada de timp, invaluie  soarele care statea ascuns. Totusi stiam ca avea sa se arate, iar temerile noastre s-au adeverit asa ca in a doua jumatate a zilei, firav isi trimite cate o raza sa ne mai dezmortim si noi. Poate chiar cand aveam cea mai mare nevoie. Dar muntele este munte indiferent de vreme si pentru aceasta trebuie sa fiti pregatiti.

Zapada este inghetata bocna insa pe anumite portiuni lipseste cu desavarsire. Nu intram la schit ci facem stanga, trecem pe langa o morisca de vant pana intalnim un loc de odihna unde sunt si cateva panouri informative. Vara, de aici si pana la stancile rezervatiei 12 Apostoli, faci cam o ora, in conditii de iarna poti face si pana la 2 ore. Noi am facut o ora si jumatate dar pana pe Vf. Lucaciu. Cineva a trecut inaintea noastra si erau deja ceva urme batute. Marcaj: punct albastru si punct rosu.

De pe Vf. Lucaciu se zaresc stancile rezervatiei foarte bine. Spre Calimanii mai inalti, dimineata nu am avut vizibilitate, doar spre sfarsitul turei, vremea s-a deschis si am putut identifica crestele si sa admiram pana dincolo de vale.

In sir indian ne pierdem prin padure si doar dupa ce iesim in "golul alpin" ne dam seama de fapt unde suntem. Pe Lucaciu l-am colindat care cum, dupa putinta, de primit ne-a primit, de oferit ne-a oferit ce este mai frumos. De la Lucaciu si pana la 12 Apostoli traseul isi pierde cararea printre stancile acoperite de putina zapada ninsa, printre copaci inghetati dar cu suflet mare si ienuperi dornici de o poveste.

Ajunsi la Apostoli soarele isi arata firav dintii, pe ici colo, cerul de un albastru pur ne dadea speranta de mai bine. Luam cate o gustare si o cana de ceai din termosul care odata a fost cald si ne organizam sa facem cateva fotografii, mai de grup mai individuale, fiecare dupa pricepere.

Parasim rezervatia cu gandul la un an mai bun, incarcati din energia locului si cu pasi marunti o luam spre manastire pe acelasi traseu, insa de data aceasta cu soarele in spatele nostru. Coboram spre schit, dar oricat de inghetati suntem nu putem trece napasatori pe langa splendorile pe care ni le ofera peisajul. In zari spre nord creasta Muntilor Rodnei, sub plapuma de zapada, ne face mandra cu ochiul.

La manastire, colegii mai harnici si ceva mai inghetati si-au gasit adapost in biserica manastirii unde au fost primiti cum se cuvine. Unul dintre calugari vazandu-ne asa inghetati ne-a poftit la o felie de cozonac si o cana de ceai de nota 10. Caldura Manastirii a scos la iveala rosul din obrajorii fiecaruia.

Le multumim calugarilor si luam si de aici putin din frumusetea locului. Ultimii 4 km devin brusc cei mai frumosi ultimi 4 km din acest an, sus la munte. La masini ne mai tragem intr-o ultima poza de grup si ne luam la revedere.

Multumesc celor care ua participat si va mai astept. Sper sa va fi placut ce ati citit si mai poftiti, este pentru toata lumea. Sa fiti iubiti si cu dragoste pentru munte. 

                                                         Sa aveti zile senine si ture faine!