marți, 4 septembrie 2018

Foto: eu si Lucian M.
Text: eu.


11 zile prin Alpi.
Turul Monte Rosa

Cu privirile ... ratacite 

2 august – 14 august, a fost perioada in care am batut cararile Alpilor. Fiind prima experienta de acest gen pentru mine si nestiind la ce sa ma astept, a fost coplesitor. Dar am s-o iau incetinel, pe zile si voi incerca o descriere a traseului cat mai exact cu putinta. Nu am pretentia ca am respectat traseul oficial in sensul strict, iar asta s-a intamplat din motive bine intemeiate. In primul rand pentru a dormi am ales cortul. In mod normal turul Monte Rosa se face cu innoptari din cabana in cabana. Pe urma am renuntat la trecerea prin toate localitatile de pe traseu pentru ca nu aveam nevoie de nimic, avand in rucsac tot ce ne trebuia: de la echipamentul de camping la mancare. Dar s-o iau pe rand si la urma voi adauga si cateva detalii tehnice.

... TMR ...

Ziua 1 – 2 august, joi: am plecat din Bistrita la Cluj pe la ora 2:30 noaptea. Zborul era in jurul orei 5 dimineata. La 11 (ora locala) aterizam in Bergamo (Italia) si luam un autobus spre Milano. Din gara, cu metroul, mergem la autogara, de unde luam autobusul spre Pont Saint Martin. 
Pont Saint Martin

Avem la dispozitie cateva zeci de minute pentru 2-3 fotografii din frumosul satuc, care se mandreste cu podul roman, vechi de mii de ani. Un alt autobus ne ia si ne urca pe valea Lys putin mai sus de Gressoney-la-Trinite, undeva in zona catunului Orsia-Gofer. Aici se termina calatoria cu mijloacele de transport in comun si incepe peripluul nostru prin Muntii Alpi. 
Indicatorul ne spune ca pana in Col d`Olen 2887 m, avem de urcat 3 ore. 


Ne apucam de drum voiniceste pe partii si drumuri amenajate si tot urcam minunandu-ne de peisajul oferit cu generozitate de inaltimea castigata cu fiecare pas. Depasim Refugiul Gabiet. 

Refugiul Gabiet


   Dupa 3 ore si jumatate suntem in pas, iar de aici incepem coborarea.


Refugiul Citta di Vigevano, momentan inchis/abandonat ramane in urma noastra impreuna cu partii amenajate si lacurile ce au apa limpede din zapada topita. Intalnim si grupuri de Ibex care nici nu ne baga in seama. Isi vad linistiti pe treaba lor. 

... Ibex care nici nu ne baga in seama ...


Marmotele ne tulbura drumul cu semnale de alarma. Treaba lor, ca noi ne vedem de a noastra.
Oboseala acumulata pe drum si faptul ca in noaptea precedenta am dormit foarte putin, incep sa isi spuna cuvantul. Rucsacul, incarcat, deasemenea ne apasa tot mai greu. 21 kg nu-s de colea sa apese pe spate. Strang centura lombara cat pot de mult, in asa fel incat greutatea sa fie preluata de solduri in cea mai mare parte. Dealtfel spre sfarsitul turului, tot mai mult voi strange centura in jurul mijlocului. Ma gandeam oare voi mai avea unde strange centura, ca vorba aia, simteam ca am slabit.

... peisaj ... 

Continuam sa mergem inca vreo ora cautand un loc pentru cort. Vedem in vale, tare, un mic platou care are si apa buna de baut, langa pragul glaciar de deasupra Alpe-ei la Balma. Ajungem si in mai putin de o jumatate de ora suntem la somn. Oboseala ne adoarme instant. 

 ... pragul glaciar de deasupra Alpe-ei la Balma ...

Ziua 2 – 3 august, vineri: pe la 5:30 ne trezim, dealfel cam asta e ora obisnuita de desteptare. O ora mai tarziu suntem in miscare. Lucrurile sunt in rucsac si noi la drum. Ma mir cum au incaput ca acasa tare m-am chinuit sa le aranjez. Peste noapte a plouat putin dar e in regula. Coboram, coboram interminabil. Peisajul e minunat. Ajungem in Alpe Bors (o ingramadire de case specifice Alpilor care au rol de adapost de vara). Aici facem un mic popas si ma minunez de tot ce vad. Arhitectura constructiilor este o minunatie. Ating fiecare piatra din peretii caselor. Imi place la nebunie aceasta, adevarata, arta de folosire a pietrei pana si pentru acoperis. Este material de constructie din abundenta. 


Alpe Bors


Ne odihnim putin in piateta Monte Rosa din Alpe Bors, pe bancutele din piatra. Continuam spre Cabana Pastore 1575 m.

Cabana Pastore

 Ne mai tragem putintel sufletul si continuam cu o urcare de peste 1000 m altitudine spre Colle del Turlo 2738 m. Ratacim putin prin intortocheala de poteci, vreo 20 de minute, din preajma Cabanei Pastore, dupa care gasim poteca care ne va scoate in pas. Dupa ce urcam o vreme, depasim Alpe Faller si ne oprim sa mancam ceva. 

... deasupra Alpe-i Faller ...

Apa este din belsug, asa ca nu caram cu noi mai mult de un litru de apa, de la un parau la altul. Urcam mai departe intalnind drumeti care coboara si care saluta sau salutam noi si ei raspund neaparat. Poteca este surprizator de bine amenajata. 

 Poteca 

Sus in pas suntem pe la ora 14, ne odihnim dupa care o luam la picior, ca mai avem pana punem cortul si vremea e schimbatoare in special dupa-masa. Coboram si dupa nici o ora incepe ploaia, care tine mai bine de o ora. Cautam loc de cort in speranta ca se va opri si ploaia. Pe la 16:30 gasim ceea ce cautam, putin mai sus de Lago delle Fate. S-a oprit si ploaia. Soarele se arata printre nori. Facem tabara chiar langa poteca si speram sa nu fie vreo problema. Apa avem si dupa ce ne facem programul de seara ne retragem in cort. Mai apar doi drumeti care vor sa puna cortul, dar aleg sa urce putin pe vale. Seara se lasa si odata cu seara vine si alta repriza de ploaie cu tunete si fulgere care tine o mare parte de noapte. Abia spre dimineata s-a mai potolit.
Ziua 3- 4 august, sambata: Dimineata, la aceeasi ora, ne trezim si adunam. Afara este senin, dar imprejur inca se simte umezeala de peste noapte. Iarba e umeda si nici cortul nu e mai breaz. 

 Tabara noastra

50 de minute mai tarziu suntem in miscare si continuam coborarea spre Macugnaga. Ploaia de azi-noapte a fost destul de violenta. Peste noapte ma gandeam la faptul daca am pus cortul destul de departe de albia raului, fiindca peste tot sunt placute ce avertizeaza posibila crestere a debitului apelor. Totul a fost in regula. O parte a cortului si multe haine sunt ude. Ajungam la statia de telecabina in jurul orei 8. Alegem sa urcam cu telecabina pana in pasul Monte Moro, deoarece avem pe urma vreo 5 ore de coborat pana la campingul din Saas Grund. Daca am fi urcat in pasul Monte Moro pe jos mai foloseam 5-6 ore si am fi ajuns in camping seara tarziu, cand nu mai era nimeni ca sa ne putem caza. Nu ne permiteam acest lucru, asa ca am fentat un pic. Granita cu Elvetia ne intampina cu un soare cu dinti si vant. 

Facem cateva fotografii, admiram imprejurimile si o luam la drum, ca nu e vreme de pierdut. Monte Moro Pass este la 2868 m altitudine si noi trebuie sa coboram la aproximativ 1300 m. Drum nu gluma. Avem spor si pe poteca intalnim tot mai des grupuri de drumeti. Ajungem la lacul de acumulare Mattmark, pe care alegem sa il ocolim prin dreapta, in directia de coborare. 

Lacul Mattmark

E lung de nu se mai termina. Pe la jumatatea lacului facem o pauza mai lunga si mancam. Biciclisti si drumeti ne saluta si isi vad de drum. Continuam coborarea pe frumoasa vale Saas.

 ... frumoasa vale Saas ...

 Admir arhitectura specifica Elvetiei si realizez, ca aici toate constructiile respecta aceleasi reguli arhitecturale, ceea ce le da un usor aer de monotonie placuta. Poteca se transforma in drumeag si mai apoi in sosea in toata regula. Apucam prin stanga vaii pe un drumeag mai putin circulat si neasfaltat. Ora 14 ne gaseste in campingul Kapellenweg. 

Kapellenveg

In scurt timp terminam formalitatile de cazare, intindem cortul si ne facem de ai casei. Mancam, ne spalam hainele ude si le intindem la uscat, ca sa profitam de orele cu soare. Lucian iese la o plimbare sa ia contact cu imprejurimile, iar eu profit putin de faptul ca avem o conexiune la internet ca sa iau legatura cu cei de acasa. Dupa-masa  trece repede si spre seara suntem odihniti, uscati si cu chef de duca. Iesim prin imprejurimi la o plimbarica si mici cumparaturi. Imi permit o bere.


Ziua 4 – 5 august, duminica: pentru ca in pretul biletului de campare sunt incluse gratuitati la transportul in comun si telecabine, ne-am zis ca sa petrecem duminica ... pe munte. Zis si facut, la 6 suntem in talpi si spre statia de urcare, pentru un traseu. La 7 incep urcarile cu telecabina si suntem printre primii care urca. Urcam la cota 2400, Kreuzboden, de unde alegem sa parcurgem un traseu numit Traseul Florilor, Alpenblumenpromenade/Almagellerweg. 

... contraste ... 

Momente de fotografie si admirare a peisajului au fost multe, dar foarte incantat am fost de intalnirea cu frumoasele flori de colt, Edelweiss. Nu ma mai saturam sa le admir si sa le fotografiez. 

 Edelweiss

La 12 eram din nou in tabara noastra. Mancam si dupa o mica pauza iesim la plimbare si cumparaturi prin orasel. Seare se lasa repede. De maine din nou la drum, deci trebuie sa fim odihniti. Ne incarcam telefoanele si acumulatorii, pentru ca in urmatoarele zile n-o sa mai avem surse de curent. Dupa programul de seara trecem la somn.
Ziua 5 – 6 august, luni: noaptea nu m-am prea odihnit, poate stiind ca incepem iarasi cu drumurile, nu am putut dormi. La 5 e desteptarea si 5:45 e ora la care parasim campingul indreptandu-ne spre Saas Fee pe drumul capelelor. 40 de minute mai tarziu suntem in orasel unde lumea isi face alergarea de dimineata sau se indreapta spre serviciu. 
Saas Fee


E liniste si pe fetele trecatorilor, care ne saluta zambind, se citeste multumirea. Traversam oraselul luand cu noi cateva cadre ale cladirilor din calea noastra. Dibuim poteca ce urca linistita prin padure. Mergem cu spor si la ora 10 suntem in locul din care mai avem putin si parasim traseul Turul Monte Rosa. Ieri, de pe versantul opus, am parcurs cu privirea acest traseu si mi s-a parut foarte lung. Nu a fost chiar asa. Ne aprovizionam cu apa. Urcam un povarnis si identificam o potecuta marcata, care ne trece peste creasta, fara a intra in oraselul Grachen. 
Urcusul spre pasul Seetal dureaza trei ore. 

... asa din curiozitate ...

La ora 13 suntem sus in pas, de unde incepem coborarea din nou pe partii de ski. Intentionam sa ajungem putin mai jos intre versantul muntelui si morena ghetarului Riedglestcher, loc in care avem posibilitatea instalarii cortului. 

Ghetarul si torentul Riedglestcher

Obositi de drum, abia astept sa gasim un loc potrivit, loc ce nu intarzie sa apara langa o mica cabanuta. Aici este si sursa de apa potabila. Suntem putin mai sus, pe vale, intr-un loc numit Alpja. 
Bucurosi ne apucam de instalat tabara si in cateva minute mancam si ne odihnim. Pe poteca mai trec drumeti, care nu au treaba cu noi. Eu ma odihnesc, iar Lucian urca putin, pe langa morena, pana la limita ghetarului pentru niste fotografii. Odata cu inserarea ne retragem in cort si planuind programul de maine, adormim. Noaptea a trecut linistita cu putina ploaie. 
Ii ziceam lui Lucian ca daca pana acum ne-am tot dus de aici incolo o sa venim.

Weisshorn

Ziua 6 – 7 august, marti: Ora 6 si 15 minute ne gaseste mergand. Putin am modificat traseul, ca sa intalnim marcajul TMR ce urca de la Grachen. Mergem cu spor pe poteca ce poarta denumirea de Drumul Europei, Europaweg. Tot aici vom ajunge la cabana cu acelasi nume, Europahutte, lucru care se intampla in jurul orei 11. Poteca este placuta la mers, fara prea multe variatii de altitudine, dar cu unele portiuni mai tehnice, care necesita atentie. Pe traseul nostru apare si cea mai lunga punte construita aici, Skywalk 494 m.




Florile de colt isi fac din nou aparitia in calea noastra. Tot acum dam cu ochii de cunoscutul varf Matterhorn, pe care il vom avea in fata ochilor cel putin trei zile de acum inainte. 

... Io (la) si El ... 

Faptul ca ne-am miscat cu spor, ne face sa ajungem in Ottavan in jurul ore15. Ottawan e un mic catun, unde intentionam sa poposim. 

Ottawan

E devreme, timpul e frumos si Europaweg nu ne-a obosit prea tare. Alegem sa continuam drumul inca vreo ora si jumatate, pana gasim un loc potrivit de campare. De la restaurantul din catun imi iau o bere pentru diseara, ca parca mancarea nu mai merge fara un pic de ajutor. Pe la 5 si 15 minute gasim un loc inierbat si drept, putin mai sus de catunul Tuftern, unde putem pune cortul, aproape de un paraias rece in care imi pun berea la frigider. Ne facem programul de seara, dar ne grabim ca se innoreaza. Pe la 7:30 incepe ploaia, cu toate ca ziua intreaga a fost senina. Suntem undeva deasupra Zermatt-ului.


Ziua 7 – 8 august, miercuri: Dimineata incepe cu acelasi program, ca de obicei si urcam cu spor. Astazi va fi o zi in care vom putea culege roade ale drumetiei noastre de pana acum, in sensul ca locurile in care vom ajunge, ne vor permite sa vedem parte din peisajul oferit de masivul Monte Rosa si Matterhorn in toata splendoarea lor. Asadar urcam pana la lacul Stellisee, unde ne oprim pentru a lua cateva cadre. 

Aici este unul dintre renumitele locuri, in care fotografii fac unele dintre cele mai cunoscute fotografii cu Matterhorn-ul. 
Dupa ce zabovim o vreme, ne continuam traseul spre un alt lac la fel de renumit: Riffelsee. In drumul nostru trecem si pe langa lacul Grunsee si ne intersectam cu trenul de altitudine, care urca turistii pana la 3000 m. 


Dealtfel in jurul lacului Riffelsee abia gasim loc pentru fotografiile pe care dorim a le surprinde in memoria aparatului foto. Deasupra lacului zabovim o vreme pentru odihna si a admira maretia Masivului Monte Rosa dinspre nord-vest. Ghetarul Monte Rosa, inconjurat de varfurile Monte Rosa, Creasta Lys (Lyskamm), Castor, Pollux, Breithorn si micul Matterhorn, iar mai departe pasul Theodul, care de fapt marcheaza granita dintre Elvetia si Italia, ne incanta privirea cu maretia lor. 

Ghetarul Monte Rosa
Castor si Pollux
Lyskamm

Minute in sir admiram aceste imense minunatii. Ne gandim la cei care au avut prilejul sa parcurga si cu picioarele ceea ce noi parcurgem acum cu privirea. Impunator este tot ce vedem, dar nu putem sta aici la nesfarsit, ci trebuie sa ne continuam drumul, asa ca ne luam rucsacii in spinare si incepem sa coboram spre lac si mai departe spre vale, unde trecem peste torentul ce se scurge din ghetarul Monte Rosa si incepem urcarea pe versantul opus ce duce spre pasul Theodul. 
In coborare vizualizam un potential loc pentru cort si convenim ca in zona in care se vede amplasat un stalp pentru cabluri am putea innopta. Dar pana acolo mai e cale lunga. De sus totul pare aproape si frumos, dar stiu din experienta zilelor trecute, ca doar pare. Ajunsi in vale dam din nou peste partii amenajate si destul de abrupte, pe care urcam destul de anevoie. Scapam si de asta si incet, incet, panta se mai domoleste. 
Cautam loc de cort cu apa de baut, daca se poate, dar nu-i cum vrem, asa ca ne multumim sa ne asezam in apropierea unui torent. Apa din aceste torente e tulbure, de cele mai multe ori si nu cred ca e buna de baut. Punem cortul si cum pare ca ar mai fi putin soare mergem sa ne spalam in apele paraului. Vremea nu tine mult timp cu noi. Se innoreaza rapid, asa ca ne retragem in cort. In scurt timp ploaia isi face prezenta. Ne plictisim si ca sa mai omoram timpul incep sa adun apa de ploaie ce se scurge prin cutele cortului, sa avem pentru baut. Si asa avem cam putina pana maine, cand vom da de izvoare. Imediat umplu un flacon de jumatare de litru. Gust si e buna la gust. Continui cu adunatul apei. Incepe sa cada si grindina. Seara se lasa si ploaia se mai domoleste. Noaptea a trecut cu bine.


Ziua 8 – 9 august joi: programul de dimineata este acelasi, doar peisajul se schimba de fiecare data. Astazi vom trece din nou in Italia si mai mult avem de strabatut si o bucata de drum pe ghetarul Theodul. Dupa doua ore de urcat, ajungem in zona ghetarului. Trebuie sa gasim un drumeag, care ne coboara pe calota de gheata. Gata, patinam, adica avem gheata sub picioare.

... avem gheata sub picioare ... 

Matterhorn

Urcam pe un drum amenajat cu ratracul pe sub o linie de teleschi. Dupa vreo doi km suntem in pasul Theodul. Vizibilitatea este foarte redusa si nu putem sa admiram peisajul. Coboram in partea cealalta, pe partii de ski. In vale zarim un lac pe fundul caldarii, Lago Cime Bianche. Acolo trebuie sa ajungem pentru a gasi poteca. Vremea e schimbatoare. Depasim contructiile care deservesc telecabina si identificam poteca. Suntem inainte cu programul, dar nu avem ce face, trebuie sa ne continuam drumul, pentru a identifica un loc unde am putea sa punem cortul. Coborarea e lunga. 

Edelweiss

Ne oprim sa mancam langa un palc de flori de colt, deasupra minunatului lac, Grand Lac. Ne continuam drumul pe potecuta care strabate pajistile. O cireada de vaci, prin mijlocul careia trecem, ne priveste curioasa. Continuam coborarea si depasim Alpe Mase. 
Alpe Mase

Timpul nu tine cu noi si incepe sa ploua. Ajungem la catunul Fiery, unde ne odinnim putin si apoi ne continuam drumul. Ploua tare, alegem sa mergem, dar ne oprim din loc in loc pe sub cate o streasina, poate, poate se ingaduie ploaia. Depasim Cuneaz si incepem sa urcam usor spre Colle Pinter. Ploaia se mai domoleste, dar noi suntem uzi pana la piele. Gandul ca in rucsac avem haine de schimb uscate, ne sustine moralul. Indata vom pune cortul. Nu vrem sa ajungem in pas, ci undeva sub pas punem cortul. Se insereaza si apar norii, care anunta ploaie. In putinul timp ramas pana la inserare, ne intindem hainele ude pe pietrele care sunt inca calde. Ne retragem la adapost si noaptea cade peste noi.
 Ziua 9 – 10 august, vineri Astazi ne permitem sa ne desteptam cu o ora mai tarziu decat de obicei pentru ca traseul de astazi va fi scurt. Am estimat ca in trei ore sa fim la bivuacul Lateltin. 

Bivuacul Lateltin si lacul Pinter



Pe la 7:30 am pornit la drum. O ora mai tarziu intalnim borna care marcheaza Colle Pinter.


Aici stam un pic, facem niste fotografii si luam o gustare. Ne indreptam spre bivuac. Poteca pare destul de abrupta, pe roca foarte faramicioasa. Pe la jumatatea drumului intalnim un grup, majoritatea adolescenti, cu care schimbam cateva cuvinte. Un mic incident, unul dintre ei aluneca vreo cativa metri, ne da emotii. Le recomandam multa atentie in coborare. La 10 si ceva suntem la bivuac. Am ramas mut de mirare, cand am vazut ce conditii bune sunt intr-un loc in care nu e nimeni sa intretina. Aici ne-am propus sa dormim doua nopti.
Tot traseul nostru a fost gandit cu o zi de rezerva, in cazul in care ar fi fost timp extrem de nefavorabil si ar fi trebuit sa stam pe loc. Acest lucru nu s-a intamplat si in felul acesta ne-a ramas o zi in care nu aveam ce face. Pentru ca in bivuac erau conditii excelente, ne-am propus sa ramanem, in acea zi, acolo si sa facem un traseu prin zona. 
Asadar am ajuns in jurul orei 10. Ne-am desfacut toate lucrurile si tot ce trebuia uscat, am pus la soare. Nu ne deranja nimeni. Eram numai noi, muntii si cateva exemplare de Ibex. Din cand in cand mai trecea cate unul sau doi drumeti, in vizita doar, fara intentia de a ramane peste noapte. Chiar de ar fi dorit sa ramana, loc era din abundenta. Abia spre seara au aparut vreo 7 indivizi, care au spus ca vor ramane si peste noapte. Seara a trecut repede. Noi ne-am pus la odihna. Aveam si nevoie la cat drum am parcurs. Mai devreme am vizualizat locul de unde am plecat cu cateva zile in urma.

Pe acolo am pornit in drumetie
Lacul Gabiet

Cand am pornit la drum, imi zicea Lucian ca la intoarcere, o sa urcam un varf care, atunci se vedea in spatele nostru, departe tare. Mi-am zis ca la ce oboseala vom avea in noi, nici gand. Nici nu imi trecea prin minte ca vom si reusi acel lucru. Maine, cu siguranta.
Ziua 10 – 11 august, sambata: fiecare din cei aflati in bivuac s-a trezit care cum a avut chef. Eu m-am bucurat cat mai mult de caldura unui pat adevarat. Pe la vreo 8, Lucian propune sa plecam in drumetia propusa pentru astazi, adica acel varf de care vorbeam mai inainte. Ne desparteau vreo 200 m altitudine. Cine ar fi putut refuza asa ceva intr-o dimineata senina, odihnit si mai ales ca aveam o zi intreaga, pentru asa ceva la dispozitie. Pe de alta parte, Testa Grigia 3315 m, era la o aruncatura de bat si avea peste 3000 m altitudine. M-am echipat in cateva secunde si am pornit spre varf. In scurt timp i-am ajuns pe colegii nostri de bivuac. Urcusul pe varf are cateva portiuni care necesita atentie, dar cablurile montate ajuta mult la urcus, asa ca in scurt timp stateam pe cei 3315 m ai varfului, cu ochii ratacind de jur imprejur. Claritatea aerului de dimineata ne permitea sa vedem foarte multe din varfurile Alpilor: Mont Blanc, Grand Paradiso, Matterhorn, Monte Rosa si multe alte varfuri si masive pe care habar nu am cum le-o fi chemand, se perindau pe sub ochii nostri. Am stat acolo mult si bine, bucurandu-ne de soare si peisaj, oricum altceva mai bun nu aveam ce face. 

Matterhorn-ul vazut de pe Testa Grigia

Intr-un tarziu, cand ne-am plictisit am luat-o la vale. Ziua a trecut linistita. Tovarasii nostri au plecat si am ramas noi si grupul de Ibex, care isi vedeau de pascutul lor. 

Ibex

Mi-am dat seama ca drumetia nostra s-a cam terminat. Maine va trebui sa coboram in vale, in campingul din Gressoney-St.-Jean. Am trandavit toata dupa-masa admirand inprejurimile. Exista varianta sa pornim dupa-masa asta, sa facem un mic ocol pe la lacuri si apoi sa coboram in Gressoney-St.-Jean, dar asta insemna inca o noapte in cort iar timpul se anunta cu ploi. Nu am vrut sa riscam, asa ca am ramas pe loc. Am facut bine pentru ca peste noapte iar a plouat. Luminitele oraselului se aprindeau pe rand in amurgul serii.

 Mont Blanc in amurg


Ziua 11 – 12 august, duminica: Noaptea a trecut ca si ziua de ieri, nu ne-a deranjat nimeni. Dimineata ne-am trezit la 6, am pregatit o cafea si dupa ce am mai verificat inca o data, sa nu fi uitat ceva, am facut curatenie, am aranjat paturile, am lasat din proviziile pe care le aveam in plus, in dulap si am pornit spre vale. 1700 m altitudine ne despart de Gressoney-St.-Jean. Coborarea, parca am uitat cum e sa tot cobori, nu ne-a dat de furca. 

Alpenzu Grande

In dreptul constructiilor din Aplenzu Grande ne oprim si mai iau cateva cadre, asa, ca de ramas bun. 
La 9 si cateva minute eram in campingul Margherita si ne ocupam de formalitatile pentru campare. Dupa ce am amplasat cortul, am iesit la cumparaturi. Ne-am intors si in restul zilei m-am ocupat putin de echipament: am spalat din lucrurile marunte ciorapi, tricouri, pantaloni si altele, am facut dus, m-am barbierit, vorba aia am intrat in civilizatie. 
Spre seara, norii, si-au facut aparitia, ca de obicei. Dealtfel si prognoza s-a cam inrautatit si pentru maine sunt anuntate ploi. Nu-i bai, noi ne-am implinit voia. Oricum maine pe la 13 avem autobus. Singurul disconfort ar fi ca probabil cortul il vom impacheta umed. Noaptea a trecut cu putina ploaie. Ultima noapte in cort din tura asta.


Ziua 12 – 13 august, luni: conform obisnuintei desteptarea a fost in jurul orei 6, dar ne putem permite leneveala pana pe la 7. Dupa o gustarica, ne hotaram sa iesim la o plimbare si profitam ca sa ne facem provizii pentru drum. Pe la 11, intr-o fereastra de ploaie adunam tabara si impachetam totul. Suntem in asteptare si pentru ca timpul pare ca sta in loc, pornim incet spre statia de autobus. 
Parasim valea Lys si incheiem Turul nostru cu usoare regrete dar cu bucurie ca ne-a iesit totul ca in planul facut acasa.
In loc de concluzii, asa mi-am trecut finalul insemnarilor in carnetelul pe care il completam in fiecare seara. Au fost, daca e sa pun cap la cap cam 7 zile cu mers continuu in medie 10 ore pe zi. Acuma, cele 7 zile, clar, nu au fost consecutive. In celelalte zile am mers usor cu bagaj mic, la plimbare. 
In cele 7 zile am parcurs undeva in jur de 170 km. Diferenta de nivel insumata nu am calculat-o, dar statistica Turului Monte Rosa spune ca sunt in jur de 13 000 de m. Am urcat pana la 3315 m altitudine si am coborat pana la aproape 1300 m. Hrana am reusit s-o dramuim in asa fel, ca ne-a ajuns pe tot traseul. La fel si echipamentul. 
Acasa am verificat daca au fost lucruri nefolosite in rucsac si spre surprinderea mea, in afara de bateriile de rezerva si trusa medicala, toate lucrurile carate in rucsac le-am folosit cel putin o data. Dealtfel tot ce a continut rucsacul a fost atent verificat si cantarit pentru ca in total, rucsacul sa nu depaseasca 20 kg, fiind depus in cala avionului, iar rucsacelul care era bagajul de mana nu avea mai mult de 3-4 kg. Oricum rucsacul in total nu a avut mai mult de 21kg. 
Toate aceste lucruri le-am asternut in fata ochilor, pentru folosul cititorului. Daca cineva, care citeste aceste lucruri, vrea sa incerce, nu acasa, bineinteles, sa parcurga acest traseu, poate lua in considerare cate ceva din cele insirate mai sus.


Ture placute oriunde v-ati indrepta pasii.

4 comentarii:

  1. Woow ! Abia aștept să citesc pe îndelete, să savurez. Încă o dată calde felicitări ! Dinu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri, sper ca veti reusi sa aflati tot ce va intereseaza, respect.

      Ștergere
  2. Fain de tot, felicitări Călin! Îmi doresc să fac și eu într-o zi așa o frumoasă tură! Jos pălăria prietene... P. S. poate pui link și pe grup CAR Univ. Cluj. Eu cel puțin am citit pe nerăsuflate relatarea.

    RăspundețiȘtergere