duminică, 15 martie 2015

De 8 Martie pe Casar



   8 Martie este un foarte bun prilej pentru a petrece timpul liber alaturi de prieteni (prietene), intr-un mod cat mai relaxant. Unii aleg sa-si invite prietena sau sotia la un restaurant, altii aleg alte variante. Noi am ales sa iesim in natura, sa retinem cu ajutorul aparatului fotografic cateva  instantanee pe care sa la oferim tuturor femeilor care iubesc frumosul si natura.  


La drum ...


... spre inaltimi ... 

   Astfel duminica am hotarat sa dam un ocol muntelui Casar (1583 m) din Muntii Bargaului, dar pe care nu vom urca. Ne-am adunat vreo zece drumeti si am pornit in periplul nostru pentru a ne indeplini cele propuse.  
Călin Gabor, Alina Vlad, Pop Vasile Viorel, Cristi Pop, Aida Pop, Stefan Salagean, Adrian Hogiu, Lucian Moise, Dragos Musteata si Calin Musteata suntem cei care am luat rucsacii in spinare si am plecat din Prundu Bargaului spre Muresenii Bargaului, mai exact spre drumul Blajului unde am lasat masinile cu care am ajuns aici si ne-am continuat drumul pe jos o portiune pana sub culmea Blaj.


 Colibita 

   Aproape in varfu Blajului am cotit la stanga pe un drum forestier care ne va duce in Poiana Tomnaticul, intre Casar si Magurita. 
   Lacul Colibita ne apare in dreapta ca un fel de paznic al Calimanilor. Aidei, care a venit de la Cluj, expre, pentru aceasta iesire, ii dam detalii despre peisajul care ne inconjura. Ne spune ca e pentru prima data in Muntii Bargaului. 


 Masivul Heniu emblema noastra


 Caldura mare mon cher

   Continuam urcusul destul de domol spre Poiana Tomnatecul. Aici ne-am oprit ne hidratam si sa servim o gustare sa admiram minunatia oferita de creasta Muntilor Rodnei care isi etalau mandretea dominand partea nord – nord vestica a peisajului. Spre est se zareste inzapezit si Suhardul, iar in departare, abia, Raraul si Giumalaul. Timpul este minunat, soarele incalzeste totul, zapada se topeste. Pe ici pe colo, in locuri cu umbra si nu numai, iarna inca mai are drepturi. Pentru ca am ales ca tura sa fie una in care facem fotografii nu ne grabim ci ne bucuram de aerul curat si de lumina soarelui care nu are nici un nor sub care sa se ascunda.

 ... noi astia ...


 Muntii Rodnei

   Drumul nostru isi continua traseul pe sub varful Magurita (1582 m), unde am intalnit un marcaj care se voia a fi marcaj turistic fiind asemanator cu marcajele turistice omologate. Cine o fi facut acest marcaj, care era banda alba incadrata de doua benzi albastre (adica pe dos), o fi auzit ceva despre marcaje turistice, dar se pare ca nu are habar de asa ceva. Dealtfel si in toamna trecuta cand am fost cu domnul Dinu si Marlene prin Poiana Tomnaticul ne-am minunat de o asa “minunatie”. Traseul nostu nu are nici un marcaj turistic, inafara de minunatia amintita si asta doar pe alocuri, dar este usor si intuitiv. Continuam drumul prin partea de sus a Poienii Andreichii pe sub Varful Arsita (1600 m) prin Saua Maguritei.

 Giumalau

    Aici ne oprim si facem un popas mai prelungit fiind la jumatatea drumului. Dupa o gustare si o sedinta foto mai prelungita in timpul careia ne facem si temele la geografie facem cale-ntoarsa pe un drum care se intoarce pe deasupra celui pe care am venit. In felul acesta avem si o diversitate a peisajului, intorcandu-ne pe un alt traseu. Din locul in care am poposit am putut panorama de la est la vest 12 Apostoli, Piatra Dornei, Raraul, Giumalaul, Ousoru, Omului (Suhard), si o parte din Muntii Rodnei, totul avand o vizibilitate extraordinara.
 Omului (Suhard)

 

Apostoli


   Revenim in Poiana Tomnaticului si alegem sa ocolim Casarul prin partea nordica. Traversam versantul urmand drumul forestier, drum pe care multi copaci din padure au plecat “de la cele vesnice” si ajungem dupa spusele lui Lucian in poiana La Cioate (pe harta nu apare trecuta). Sporovaind de una de alta, admirand peisajul oferit de valea Bargaului care urca spre Pasul Tihuta, nici nu ovservam cand am dat ocol  muntelui si ne trezim in varful poienii Casarului sau Priporul Rudilica (cum apare trecut pe un pliant cu o harta editata de Serviciul Judetean de Salvamont Bistrita Nasaud). Coboram pe poiana, prin locurile prin care am schiat in iarna care se termina, de data aceasta prin noroaie si in jurul orei 4 dupa-masa suntem la masini, un pic mai obositi dar bucurosi ca am petrecut o duminica in modul cel mai placut.  

La multi ani fetelor!

 

   In concluzie am adunat 17, 26 km, in aproximativ 7 ore si jumatate, multe fotografii si un calduros “La multi ani tuturor femeilor!”. Bucurati-va de imagini.