O poteca

O poteca

Ce poate fi mai placut decat o drumetie pe munte? Iti iei rucasacul in spinare si bocancii in picioare, iar odata ajuns la poalele muntelui nu ai decat sa urmezi un anumit marcaj turistic ce te conduce pe o poteca paaana pe varful muntelui. Minunat, nu-i asa? A, bine, inainte ai studiat acasa, cu atentie harta si ti-ai construit un traseu. 

Ajuns in natura nu-ti mai ramane decat sa te bucuri de peisaj, de minunatia pe care ti-o ofera splendoarea naturii. Dupa ce te-ai incarcat cu maximum de energie iei iar poteca la picior si hai acasa. Deh suntem fiinte sociale, nu putem sta pe munte o vesnicie.

Cornel, cel cu teava

In goana noastra dupa tot si toate, multi nici nu-si pun problema cum au aparut marcajele turistice, cine curata potecile sau traseele, cine face si cum, un refugiu turistic si cine aduna resturile lasate in urma. Astea sunt alte probleme de care se ocupa “ecologistii” , vorba aia, se zice ca mergeau odata pe un munte fiul si tatal sau. La un moment dat baiatul mananca un baton si pune ambalajul in buzunar. Parintele sau ii spune ca poate sa-l arunce jos. La intrebarea copilului de ce, replica este ca vor veni “ecologistii” sa-l adune.

Multe sunt necesitatile muntelui sau mai exact pretentiile noastre din partea acestuia si toate trebuie facute. Totusi cei indreptatiti sa le faca nu reusesc intotdeauna sa acopere toate nevoile. Asta, poate, este si unul din motivele care ne-au determinat pe noi, cei din Clubul Montan Heniu, sa dam o mana de ajutor celor din echipa de Salvamont Bistrita la degajarea unei poteci din Calimani.

In action 

Astfel ca, sambata cativa dintre membrii Salvamont Bistrita: Alin Cioanca, Mihaela Amuntencei, Adi Nascu si Florin, impreuna cu noi, cei din Clubul Montan Heniu, adica Adi Hogiu, Cornel Moldovan, Dragos Musteata, Calin Musteata, ne-am mobilizat sa degajam poteca care duce din saua Bistriciorului spre Piatra lui Tzutzurgau din Muntii Calimani.

 Ideea a luat nastere si datorita faptului ca foarte multi din cei care urca pe Bistricior doresc sa urce si pe piatra unde este un punct de belvedere extraordinar. Din pacate vegetatia crescuta de-a lungul timpului a acoperit poteca si accesul pe piatra era imposibil. Inarmati cu sacuri si cutite timp de cateva ore am taiat crengile care dadeau in poteca reusind sa accesibilizam si acel loc, bun de admirat peisajul din jur. Privelistea asupra lacului Colibita si a depresiunii Colibita a fost o rasplata binemeritata a muncii noastre.

Cu mic cu mare la treaba 

Acum, odata ajunsi sus pe Bistricior se poate urma marcajul BG care duce spre dreapta catre Cusma. De pe varful Tzutzurgau marcajul coteste la stanga, iar doritorii de belvedere vor putea merge spre dreapta pe noua poteca pana pe piatra. E o chestiune de 10 minute dar merita.

Belvedere

cei care au facut ... 

... o poteca noua

Terminandu-ne treaba am coborat la cabana Salvamont unde am intarziat o vrema la o poveste si dupa ce ne-am luat ramas bun de la prietenii salvamontisti am coborat la refugiul turistic unde am avut o alta treaba de facut. Trebuia prelungita teava de la soba din refugiu cu un cot si o teava cu acoperis pentru ca tot fumul intra in refugiu cand sulfa vantul. Am adus cele necesare multumita lui Cornel si ne-am pus pe treaba.  Acuma speram ca disconfortul creat de fumul ce intra in refugiu sa nu mai existe pentru cei care vor fi nevoiti sa se cazeze acolo pe viitor.

Clubul Montan Heniu ... lasa urme 

 Uite asa am reusit sa imbinam utilul cu placutul intr-o alta zi in care am iesit din nou pe munte. Speranta noastra e ca cei care vor trece prin acele locuri sa pastreze si sa aprecieze faptul ca cineva s-a gandit la siguranta lor. Nu ne-o luati ca pe o lauda de sine ci ca pe o informare a faptului ca putem merge in siguranta si aici in Bistriciorul nostru.

Ture faine sa aveti pe mai departe.

O alta tura in Muntii Rodnei

Iulie, timp frumos numai bun de iesit pe munte la un gratar cu bere rece.

Veti zice ca am innebunit cu astfel de afirmatii. Nu eu fac asa ceva, eu prefer sa merg pe munte sa-l admir, cu un pachetel in rucsac in care am un sandwich si un bidon cu apa rece plus cateva batoane de ciocolata sau alte energizante. Dar ce e cu prima propozitie din acest text, nimic, daca sterg toate cuvintele in afara de primul si al noualea.

Duminica, am zis ca un timp asa de frumos, cum s-a anuntat, nu merita petrecut in casa, chiar daca locuiasc la sat. I-am propus Olgai sa mergem intr-o tura pe Pietrosul Rodnei. Drum de 4 ore si jumatate la urcare si 4 ore la intoarcere, asa zic indicatoarele. Noi am urcat in 2 ore si 40 de minute si am coborat in 2 ore si 30 de minute, ca la coborare nu ne-am prea grabit, pe traseul clasic cu plecare din Borsa.

De ce am ales varianta asta, desi banuiam ca va fi foarte multa lume pe aici, e faptul ca Olga nu pot spune ca are foarta “multa experienta montana” dar speram sa faca fata traseului. L-am “alarmat” pe Dragos, am postat pe Facebook intentia noastra in speranta ca vor mai fi doritori si la drum. Doritori au mai fost, Adi Hogiu si Cristian Pop, dar al doilea a renuntat din anumite motive, asa ca am ramas doar patru.

No hai la drum

Hai la drum, la 6 dimineata am pornit, iar pe la 8: 30 eram in punctual unde lasam masina. N-o sa va plictisesc cu descrierea traseului, e arhicunoscut. Ce vreau sa remarc e legat de prima propozitie.

Inapoi catre casa

Trec peste faptul ca traseul spre varf se putea compara cu autostrada Bucuresti – Pitesti sau cu oricare alt drum aglomerat de la noi din tara, asa de multa lume mergea spre Pietros. Cati or fi ajuns sus nu mai stiu. Ce stiu si ma doare nespus e faptul ca puteai sa vezi tot felul de indivizi care mai de care mai dichisiti si aranjati dupa ultima moda de primavara – vara, cu pet-uri in mana sau ghiozdanele unde isi carau smartphone-urile de ultima generatie. Noi parca faceam nota aparte prin felul in care eram imbracati, echipati, dar mi-a venit inima la loc, cand mai sus, dincolo de statia meteo, am inceput sa intalnim si altii asemeni noua. Am inceput sa vedem rucsaci adevarati, bocanci, corturi si alte alea care mi-au dat de inteles ca nu am nimerit din greseala la o parada a modei. “Necazul” nostru era ca din cinci grupuri intalnite doar unul raspundea in limba romana la salutul nostru, restul erau cehi, poloni sau alte natii. Erau montaniarzi.

Asta e blestemul Pietrosului, e foarte aproape de “civilizatie”, din pacate noi trebuie sa impartim acest “blestem” cu el, asa ii mai usuram poate din suferinta. Acest blestem nu e cauzat doar de lipsa de respect fata de munte din partea calor care urca spre munte (mai cu masina 4x4), echipati cum da Dumnezeu (si se mira ca patesc tot felul de nenorociri), ci si din partea celor care sunt platiti sa slujeasca muntele si asta e cel mai dureros. Cuvinte ca “nu aveti voie in refugiu ca doar n-o sa curat eu dupa voi”, desi nu obisnuim sa lasam resturi in urma, “ei pot intra cu masina personala in rezervatie ca e si nepotul primarului cu ei” sau “mergem sa facem un foc pentru un gratar si bem o bere langa Lacul Iezer”, sunt cateva dintre anomaliile pe care le-am putut auzi si nu am vrut sa cred ca e adevarat ce se intampla. Unele, astfel de cuvinte veneau si din partea unora care deservesc statia meteo.

Favoritismul, pupincurismul, servilismul sunt “principalele valori”, nu muntele, natura, maretia, salbaticia, care nu trebuie deranjate cu mai mult decat o trecere in liniste a noastra, si “furatul” de cateva cadre cu ajutorul aparatului fotografic, asa ca un trofeu al faptului ca ai primit voie sa treci printre putinele nestemate ramase nealterate in varful muntelui.

Printre ultimele tufe inflorite de Rodo

Bucuria oferita de natura si Pietros nu a putut fi stirbita de aceste maruntisuri pe care le-am insirat mai sus, dar mi-au lasat totusi un gust amar si o compasiune uriasa fata de acest Munte. 

Din nou pe varful Pietrosului

Compasiunea reiese poate si din faptul ca acest munte va fi ocolit de cei care iubesc muntele si calcat tot mai mult de cei care nu iubesc muntele ci se iubesc mai mult pe ei.

Sa aveti ture frumoase si cat mai putine gunoaie in drumul vostru. Ture faine.       

 Pete de alb in gri

 Saraca tara romana

Dumetie in Muntii Rodnei

E vara, deci s-a deschis sezonul de drumetii montane. Nu ramane altceva de facut decat sa iti pui bocancii in picioare, rucsacul in spate cu ceva de-ale gurii, o haina de ploaie si hai la deal. Timpul frumos de sambata a indemnat la drumetie. Nu am avut nimic propus pentru sfarsitul de saptamana si cum ceilalti parteneri obisnuiti ai mei, de drumetie, erau ocupati care pe unde, mi-am zis ca o stau cuminte acasa sa imi mai rezolv din problemele marunte care se aduna peste saptamana. Nu am avut acest noroc. Vineri dupa-masa ma suna un amic cu care am mai facut drumetii cu timp in urma, si ma intreaba daca am chef sa facem o iesire in Muntii Rodnei. Nu am nimic  impotriva. Ii zic lui Dragos sa isi pregateasca si el bagajul pentru maine, daca are chef de o iesire. Ioan Andresi, amicul meu imi zice ca o sa le propuna si altor doritori de drumetii sa vina ca sa marim gasca si ne intalnim dimineata intr-un punct anume din Bistrita. Zis si facut.

Dimineata pe la ora 7 suntem la locul stabilit, dar nu apare decat Nelu. Nu-i bai, buni suntem si astia. Hai la drum. Pornim spre Nasaud si mai departe catre Rebrisoara unde o luam la stanga spre Rebra, Parva si tot inainte. Drumul e bun, reparat si asfaltat. Mergem asa vreo 16 -17 km, iar la un moment data asfaltul se termina, dar se poate continua. Tinta noastra e Varful Detunatei 1753 m, si inca doua varfuri vecine.

 Podoabe ale naturii

 Intentionam sa vizualizam culmea sudica cu varfurile Nedeia Taranului, Rabla, Laptelui pe care am admirat-o din partea cealalta acum doua saptamani cand am fost la Poiana cu narcise de pe Muntele Saca. 

Unul dintre obiectivele noastre

Pe langa asta suntem curiosi daca rhododendronul a inflorit. Acum doua saptamani erau ici colo cateva tufe rozalii.

Ne inchinam in fata naturii

 Ajungem la intersectia cu drumul forestier Izvorul Scaricelei, mai la vale de Izvorul Negru, pe un drum care este bine amenajat, cu macadam si urcam pe el cat putem, aproximativ un km si jumatate. Unde nu mai putem inainta lasam masina pe marginea drumului cat mai pe margine, urmand sfatul unor muncitori, ca in zona se incarca lemn si sa nu incurcam activitatea. Ne luam bagajul in spate si la drum. O portiune mergem pe un drum forestier dar la un moment dat drumul incepe sa urce pe paraul Izvorul Scaricelei, nu e prea comod dar nu avem de ales.

 Urcam pe parau cam 1 km si la o intersectie de ape parasim valea principala si o luam la stanga tot prin apa. 

Eu ma descuc bine ca nu plec de acasa fara bete de treking care ma ajuta foarte mult sa gasesc loc unde sa pun piciorul ca sa nu ma ud, in schimb Dragos si Nelu merg mai anevoie. Dupa cateva sute de metri Nelu propune sa urcam pe versant parasind firul apei. Sunt de accord si o luam pieptis prin vegetatia inalta si umeda.

 Niste pastravi ...

 La cateva zeci de metri, in padure e mai bine fiindca dispar plantele care cresc pe malurile paraului si putem inainta mai cu spor.

Uitandu-ma la Tibles in departare ...

Depasim cateva drumuri forestiere care taie padurea de pe versant in zig-zag si ne apropiem de zona unde alterneaza golul alpin cu padurea.

... am uitat pantalonii ...

 Mai avem de urcat cateva sute de metri si suntem in culme intre Varful Detunatei si Vf. Bulgarelui. Privelistea care se deschide in fata e magnifica. Ne odihnim putin ca sa ne mai tragem sufletul si sa ne orientam folosind hatra si busola.

Orientare cu ajutorul hartii.

Gentiene ... si bocanc

 Dupa ce ne mai revine putin suflu pe care l-am cam pierdut urcand le deal ne indreptam spre varful Detunatei unde servim masa mult asteptata si facem o pauza mai prelungita cu o sedinta foto in meniu. 

noi ... astia

Abandonam Detunata si coboram spre Tarnita Scaricelei de unde intentionam sa urcam si Varful Scarisoara 1692 m, iar de acolo spre Varful Craiu 1659 m. Din Tarnita Scaricelei urmam marcajul BA pe care l-am intalnit pe vf. Detunatei, marcaj care abia se mai vede (ar trebui refacut), si ocolim Scarisoarea prin dreapta, prin padure pe o poteca foarte relaxanta. Aproape de iesirea din padure parasim poteca deoarece aceasta continua pe sub varf si noi o luam la stanga prin umbra padurii spre varf. Ajunsi sus, luam cateva cadre din mers si continuam spre varful Craiu sau Craia, cum apare pe unele harti. 

Detunatei si Scarisoara

Aici facem o pauza mai lunga pentru o sedinta foto si putem vizualiza tot traseul parcurs. Fiind punctul terminus al traseului facem cale-ntoarsa pe curbe de nivel, ca sa nu revenim pe acelasi drum evitand plictiseala. La intrarea in padure regasim marcajul imbatranit si aproape invizibil. Ajunsi in Tarnita Scaricelei, Dragos descopera un izvor care ne ajuta sa refacem provizia de apa. Dupa un scurt popas reluam coborarea. Nelu ne provoaca la aproximarea timpului necesar coborari. Fiecare cu parerea lui. Coboram lejer aproape in linie dreapta pana intalnim drumuri forestiere care taie muntele si le urmam. Ajungem din nou la paraul Izvorul Scaricelei care ne conduce spre locul unde am lasat masina. 

Tot pa parau la vale 

Totul e in regula aproximarea facuta de Nelu e gresita cu 10 minute. El spusese ca avem nevoie pentru a cobora de 2 ore 30 minute si am ajuns cu 10 minute mai repede. Spalam bocancii in parau, ne imbarcam si la drum ca indata ii seara. 

Varful Craia 1659 m

Obiectiv atins, trei varfulete cutreierate, tufe de rhododendron admirate, o multime de fotografii pe care va invit sa le admirati. Se poate vedea traseul la  http://www.mapmyhike.com/workout/1017228827 Asta e. Ture faine in continuare.

Narcisele din Muntii Rodnei

Luna Mai este numita si luna florilor, pe buna dreptate fiindca dupa o iarna care s-a lasat cam greu despartita de plaiurile noastre, intregul peisajul este incarcat de culoarea si mirosul florilor. La fel s-a intamplat si cu poiana de pe Muntele Saca din Muntii Rodnei, poiana numita Poiana cu narcise. Aici pe o suprafata de 5 hectare, ochiul si nasul este incantat de splendoarea oferita de miile de narcise inflorite. Dealtfel acest areal este constituit ca suprafata protejata si merita efortul de a urca pana la poiana pentru a admira in voie aceasta minunatie a naturii. Noi am ales sa coboram la ele sa le vedem.

Ne-am propus astfel, sa vedem narcisele la ele acasa si cum luna mai era pe sfarsite sambata si duminica 23, 24 mai am luat rucsacii in spinare si am apucat-o spre Valea Vinului (Rodna). Din Prundu Bargaului am plecat 5 drumeti cu o masina: Adi Hogiu, Dragos Musteata, Cristian Pop, Lucian Moise si Calin Musteata. Comunicand pe net uni cu alti am aflat ca si din Cluj si-au propus cativa membri ai CAR Cluj sa vina, tot in acel sfarsit de saptamana, pentru acelasi motiv in Muntii Rodnei si astfel trupa noastra s-a marit considerabil. Din pacate, cativa dintre cei de la Cluj si-au propus sa urce doar pe Saca, nu sa ne insoteasca intr-un circuit care inconjura valea Izvorului Rosu asa cum am ales cei mai multi sa facem, cu toate ca previziunile meteo pentru duminica nu erau dintre cele mai bune.

Am plecat sambata dimineata pe la 6:30 urmand ca pe la ora 9 sa ne intalnim toti in Valea Vinului si sa hotaram traseul pe care il vom aborda inclusiv locul de campare. Cei de la Cluj au ajuns putin inaintea noastra si cand am ajuns noi am avut placuta surpriza sa intalnim o multime de fete cunoscute, iubitori ai drumetiei si muntelui dornici de hoinareala. Dinu si Marlene Mititean, Geta Oltean, Serghei Suslov, Andreea Peter, Zoran Pavai, Radu Barna, Alina Carja, Lucian Satmarean, … Dupa saluturile de rigoare am apucat cararea si hai la deal.

                     

 Traseul nostru urca prin Stramtoarea Dracului spre Saua Curatel urmand TR, iar cand ajungem la stana din Gaura Mica facem un popas mai lung sa ne tragem sufletul si sa ne refacem provizia de apa. 

                     

                     

Mai departe de avantam spre saua Curatel unde este si refugiul celor de la Salvamont si unde intalnim si prima tufa de rhododendron inflorita, de anul acesta, iar dupa un alt scurt popas ne continuam traseul peste Varful Curatel (1851 m) urmand PA catre Saua cu Lac de sub Varful Ineu unde intentionam un popas mai lung pentru a putea sa urcam si pe Ineu, dar fara bagaje. In Saua Ineului langa refugiul construit cu ajutorul celor din Iasi lasam bagajele si dam o fuga pana pe Ineu ca sa mai luam cateva instantanee cu petecele de zapada care se incapataneaza sa mai reziste pe versantii nordici ai crestei.

                     

Dupa ce am lasat Ineul cu bine ne-am inhamat din nou la bagaje si p-aci ti-e drumul ca indata e seara si mai vine si ploaia. Creasta Muntilor Rodnei se aseza blanda la picioarele noastre si rand pe rand trecem peste Saua Putreda, Vf. Coasta neteda, Tarnita lui Putredu. Aici cativa, dl. Dinu, eu, Adi, Radu, si Alina ne despartim de grup si coboram pe curbe de nivel spre un izvor de unde sa ne reface proviziile de apa pentru la noapte si dimineata. Ceilalti isi continua traseul de creasta trecand Vf. Cisa,  urmand sa ne intalnim in Saua Cisa. Pe traseul de creasta marcajul BR isi continua drumul iar noua ne apare in fata marcajul TA care coboara spre valea Izvorul Rosu. Dupa ce ne umplem vasele cu apa incepem urcusul spre Vf, Omului depasind putin Saua Cisa unde am zis ca ne vom regrupa pentru ca a inceput si o ploaie sacaitoare si pe varf ne intalnim cu ceilalti. O luam la vale spre Saua Corongis unde vrem sa poposim peste noapte. Ajunsi aici ne intindem corturile, luam o gustare si ne pregatim de mas. 

                                       

Dupa ce toata lumea s-a mai relaxat putin, Serghei intretine atmosfera cu glume si toti se simt de parca se stiu de cand e lumea. 

                             

Noaptea vine pe nesimtite dar din pacate odata cu ea si ploaia se intensifica. Nu-i bai situatia e sub control, dar nu si pentru mine deoarece cortul meu care e cam batran si la ploi insistente cam ia apa, simteam ca asta urmeaza. Nu au fost decat vreo patru reprize puternice de ploaie dar am scapat basma curata ca abia ce s-a umezit folia exterioara putin pe la niste cusaturi. Oricum decizia e luata, il scot la pensie si imi iau alt cort.
 Dimineata ne trezim si suntem cu ochii pe cer doar doar se vor imprastia si norii. Marlene decreteaza ca ora de plecare, ora 9 in speranta ca pana atunci timpul se indreapta si puten aduna lucrurile cat de cat uscate. Ne adunam calabalacul, ciugulim cate ceva si ne uitam catre Vf. Corongis cam chioras ca avem ce scarmana ca sa il urcam. Nu ne descurajam si o luam la picior, noi bargauanii primii, ceilalti dupa noi. Patru dintre cei ramasi in urma aleg sa coboare spre valea Izvorul Rosu, renuntand la a mai urca Corongisul (1987 m).

Pe la ora 9:30 noi cei cinci care am plecat putin mai repede de ora 9 din tabara, suntem sus pe Corongis unde servim o gustare si ii asteptam pe ceilalti ca sa ne regrupam si sa facem o fotografie de grup. Dupa ce toata lumea a ajuns sus parca si timpul tine cu noi si ne rasplateste cu soare si timp frumos ca sa ne ticneasca de drumetie. Sedinta foto e in toi.

                             

Ne dam drumu la vale spre Varful Saca pe care il ocolim, de fapt, prin dreapta pe “drumuri de sonda” cum la zice Marlene. La tot pasul gentienele ne saluta cu stelutele lor de un albastru demential. 

                                            

Pe la ora 11:30 suntem deasupra Poienii cu narcise de pe Saca. Il intalnim aici pe Calin Gabor si Alina Vlad care intentioneaza sa urce pe traseul pe care am coborat noi. Stam la o poveste, ne ajung ceilalti si ne lasam imbatati de frumusetea  peisajului. Efortul depus pentru a ajunge aici s-a evaporat, ne ascundem printre narcise, facem parte din natura.

                           

http://www.mapmyhike.com/workout/999070437?fb_action_ids=1056949187665838&fb_action_types=fitness.runs&fb_source=other_multiline&action_object_map=%5B866886006719284%5D&action_type_map=%5B%22fitness.runs%22%5D&action_ref_map=%5B%5D

http://www.mapmyhike.com/workout/999070467?fb_action_ids=1056949370999153&fb_action_types=fitness.runs&fb_source=other_multiline&action_object_map=%5B919671838096551%5D&action_type_map=%5B%22fitness.runs%22%5D&action_ref_map=%5B%5D

Ultimii 5 km, pana la masina nu mai are rost sa ii descriu, noi am ramas acolo sus cu florile Muntelui Saca. Ne-am luat ramas bun de la cei de la Cluj, care au mai ramas sa admire frumusetea florilor si noi am coborat. Ne revedem in tura viitoare.      

Crosul Gabriela Szabo RUNFEST Bistrita 

editia 10 (09 mai 2015)

Chiar daca suntem un club in care activitatea de baza este drumetia montana, iaca mai desfasuram si alt gen de activitati. Alergarea atat pe asfalt (mai putin), cat si in teren variat isi face loc printre ceea ce facem noi in timpul liber.
Acuma unii poate sunt tentati sa-si zica “ … nii la astia ca s-au luat dupa Tibi Useriu, ca sa fie la moda, ca acuma e un nou brand cu alergatul asta … sa vedem cat o sa-i tina …” poate e adevarat, poate nu, cine mai stie, cert e faptul ca cei mai multi dintre noi au cateva competitii de maraton la activ si cu rezultate destul de bune. Ma refer la faptul ca au obtinut timpi destul de mici, timpi care de multe ori i-au situat printre primii 15 clasati si poate chiar mai aproape de podium. Totusi alergatul il facem din placerea de a face miscare in aer liber si nu din dorinta de a aduna trofee.
Cristian Pop, Stefan Salagean, Daniela Salagean Adrian Hogiu pot sa va povesteasca despre competitiile la care au participat pentru a-mi confirma spusele.
Gabriela Szabo RUNFEST Bistrita editia 10, a fost un alt prilej da a alerga, de a socializa, de a face miscare, trecand peste mediatizarea de care a avut parte evenimentul prin zona.

Adrian Hogiu

Calin Musteata

Cristian Pop cel mai aproape de podium

Am participat mai toti adica Cristian Pop, Stefan Salagean, Adrian Hogiu la open 18+, 8000 de metri, Daniela Salagean, Calin Musteata la open 18+, 4000 de metri si Dragos Musteata copii 2000 de metri. Participarea a fost destul de numeroasa si cu toate astea pe langa faptul ca toti au terminat cursa s-au obtinut si rezultate bune, atat timp cat si pozitie:

Locul cine nr concurs timp obtinut

4 Cristian Pop 1218 0:31:32
8 Adrian Hogiu 1203 0:35:29
9 Stefan Salagean 1273 0:35:29
7 Daniela Salagean 1108 0:21:23
30 Calin Musteata 1090 0:20:55
49 Dragos Catalin Musteata 408 0:09:12
Sursa: http://www.runfest.ro/ro/page/rezultate

In concluzie nu trofeele conteaza ci faptul ca se face miscare, sport si voie buna, positivism. Premiile daca vor veni cand vor veni o sa le percepem ca un bonus al faptului ca vrem sa fim mai sanatosi facand miscare si sport. Pentru mine personal a fost prima data cand am alergat intr-o competitie.
Dar nu are importanta pentru ce alergi important e sa alergi sa faci cat mai multa miscare. Haideti cu noi la miscare.

Dragos Musteata

Dupa alergare o poza de grup