Heniu, “un loc de adus dusmanii”

Varful Heniu Mare 1611 m face parte din Muntii Bargaului fiind cel mai inalt varrf al grupei. Un “amarat de munticel” ar spune uni. Nu e chiar asa pentru ca Heniu e totusi un varf destul de capricios si solicitant cu o diferenta de nivel de aproximativ 1200 m altitudine in 3km pe traseul de sub telecabina.

Duminica 17 ianuarie, ne-am propus sa il urcam din nou si ne-am adunat vreo 23 de indivizi care mai de care. Traseul propus a fost plecarea din Mijlocenii Bargaului, Valea Muntelui, Varful Tomnatic, Heniu Mic, Heniu Mare, Valea Secu, Prundu Bargaului.

Pe la 8 dimineata ne-am adunat in Prundu Bargaului si hai la drum.

 Cand am ajuns in Prund, eu, era o trupa buna adunata, chiar daca afara era frig si mai sulfa si un vant destul de enervant care toata noaptea a facut pe nebunu. 

Adi Hogiu, Cristi Pop, Stefan Salagean, Adela Marc, Albert Gavrila, Ionel Runcan, Robert Kovacs, Pop Sergiu, Rares Pop, Alexandra Dumitrica, Gabriela Ilies, Nicu Gheorghe, Frisan Horatiu, Hanganut Cristian, Marcel Balan, Teo Paius, Morariu Marius si ceilalti la care nu le mai retin numele au fost truditorii din tura.

 Urcarea n-a fost una foarte dificila dar vantul si-a facut de cap in toata puterea si pentru cei cu mai putina experienta pe munte n-a fost chiar usor. Grupul s-a pastrat cat de cat compact pana pe varful Tomantic (1201m), dar  mai departe oboseala a inceput sa-si spuna cuvantul asupra unora si ritmul de mers diferit impreuna cu frigul care te obliga sa faci miscare a impartit grupul in doua. Eu am ales sa merg cu cei din fata asta ca sa incerc sa ii mai temperez, iar Adi a ales sa ramana cu cei din urma pentru a le ridica moralul. 

Cu toate efoturile noastre sub Tomnatic patru dintre noi au ales sa se intoarca. Muntele a reusit sa-i domine.  

Despre Heniu Alexandra spunea: “în timp ce traversam o pădure deasă pe coborâre, au început să apară lozinci ca: "Heniu, o dată-n viaţă", sau: "Heniu, loc pentru adus duşmanii". - See more at: http://www.bramburaprinmunti.ro/2016/01/heniul-mare-bargau.html#sthash.CRRzArj1.dpuf

Noi ceilalti nu ne-am lasat si am continuat sa urcam. Cu cat urcam mai sus cu atat se inversuna si viscolul dar maretia peisajului  din varf a meritat tot efortul nostru. 

Inainte de a junge la cladirea releului de televiziune, padurea de brazi incarcati de zapada ne-a facut sa uitam de toate problemele lumii.

 Dupa o indelungata repriza de fotografii, cand frigul ne-a patruns bine de tot ne-am indreptat catre cladirea releului in speranta unui calorifer cald. 

Ajung, usa incuiata si cei care au ajuns inaintea meu ma asteptau “ca painea calda” stiind ca mai cunosc dintre cei care lucreaza acolo si poate ne deschid. 

Spre marea mea bucurie in momentul in care l-am sunat pa Vasile, imi confirma ca e la serviciu. Ne deschide si raiul se deschide odata cu usa releului. Intram in sala de mese si in scurt timp o oala imensa de ceai cald troneaza pe masa la care ne-am insirat. Dupa 30 -40 de minute ajunge si Adi cu ceilalti care nici nu mai pot vorbi, nu stiu de bucurie ca au ajuns la caldura sau din cauza frigului care le-a inclestat gura. Veselia revine repede pe figurile tuturor si in jurul ore 15 suntem revigorati si gata de drum inapoi.

Multumim gazdelor si dupa o fotografie de grup in curtea releului ne lansam la vale. Spun lansam fiindca exact asta am facut, am alunecat, sarit, alergat pe sub linia telecabinei ca niste copii care se bucura de zapada. In cateva minute intalnim firele de apa ale paraului Secu pe care le urmarim pana la Statia de plecare a telecabinei. O portiune buna trebuie coborat chiar pe parau. 

Ajunsi la drum facem o regrupare aproximativa dar grabim pasul caci noaptea se apropie si frigul musca din noi. Ora 17 ne gaseste in centru Prundului unde ne despartim bucurosi ca am “scapat” cu bine. Am parcurs 22km in aproximativ 7 ore si 30 minute. Multumiri tuturor ca nu v-ati lasat. Sa aveti ture faine in continuare.