joi, 21 ianuarie 2016

12 Apostoli la sfarsit de an

30 decembrie 2015
 Cei 12 Apostoli inSfarsit de an (30 decembrie 2015)


Luna decembrie ar fi trebuit sa fie una cu mult munte, dar a fost o luna in care timpul nu mi-a permis sa ies in natura si nu m-am bucurat de tot ce are muntele mai frumos, mai ales de liniste, liniste pe care in nici o alta parte nu o gasesc.

Pentru sfarsitul de an 2015, ca o traditie a ultimilor ani, am ales sa caut acesata linistea si relaxare acolo sus unde pamantul se uneste cu cerul, acolo unde sunt mai aproape de Dumnezeu, alaturi de oameni care simt aceeasi chemare. Chiar daca mai toata ziua sunt inconjurat de munti si nu traiesc intr-un oras aglomerat, pentru mine toate acestea sunt egale cu zero. Pentru ca imi place muntele, drumetia, simt cum muntele ma cheama la el, iar eu raspund chemarii.
Dar sa revenim la ale noastre si dupa cum va spuneam pentru acest sfarsit de 2015 am ales ca loc de drumetie Rezervatia 12 Apostoli. Despre aceasta Rezervatie Naturala situata in Muntii Calimani gasiti pe internet, cu siguranta, mult mai multa informatie decat as putea oferi eu.


Acuma ideea nu pot sa zic ca imi apartine, dar chiar daca Adi a fost initiatorul, eu am fost intru-totul de acord, stiind ca este un traseu accesibil multor iubitori de drumetie cu toate ca suntem in luna decembrie. 
Cu un eveniment creat pe facebook, s-au anuntat o multime de confirmari din partea celor doritori de drumetie, si am ramas surprins placut sa vad ca in judetul Bistrita-Nasaud exista interes pentru asa ceva. Pe unii ii cunosteam doar de pe facebook din postarile lor si tocmai de aceea am ales sa particip la aceasta tura ca uite asa ne-am adunat o trupa serioasa. Din ,,facebook in facebook ‘‘ ne-am adunat in dimineata de 30 decembrie 2015, intr-o miercure geroasa, nici mai mult nici mai putin decat 22 de montaniarzi, unii mai echipati decat altii. Pot aminti dintre colegii de club pe Adrian Hogiu, Cristian Pop, Dragos Musteata, iar dintre alte persoane cunoscute si necunoscute amintesc Robert KovacsAnca OctaviaJulie Pardau, Albert GavrilaFloroaie Nicolae, Carmen AlbertIonel RuncanLucian Danyel şi Morariu Marius, Pradan Florin, Useriu Daniel, dar si altii la care nu le-am retinut numele si carora le cer scuze pentru lucrul acesta. Important pentru noi e faptul ca am hotarat sa iesim afara.
Cu masinile personale ne-am deplasat spre Vatra Dornei, urmand ca din centrul comunei Dorna Candrenilor sa facem dreapta si sa urmam cursul paraului Negrisoara. Trecem de fabrica de apa minerala Poiana Negri si la prima intersectie facem stanga, indrumati fiind de indicatorul pe care scria Schitul 12 Apostoli.
De aici drumul asfaltat se termina lasand loc macadamului, iar pana la cariera de piatra se prezinta in conditii bune. De la cariera de piatra facem dreapta si drumul devine ceva mai rau insa practicabil cu orice tip de masina. Va puteti ghida si dupa marcajul punct albastru care apare mai rar pe copaci. Lasam masinile la 4 km de manastire. Vara se poate urca pana sus, insa pe drum acum era multa gheata. Si pana la urma am venit sa ne bucuram de cat mai mult munte, drumetie nu sa ne plimbam cu masina.

Afara e tare frig, prima zi geroasa din acest an, insa cand vad cati suntem parca ma si incalzesc pe loc. Sunt tare bucuros ca un simplu anunt a reusit sa adune atata lume. Dupa 1,5 km de unde am lasat masinile drumul nostru coteste in serpentine si urca pana la manastire. Aici liniste deplina, calugarii sunt cu treaba, noi imbucam cate ceva ne mai incalzim cu o cana de ceai si la drum mai departe. Ceata omniprezenta in ultima perioada de timp, invaluie  soarele care statea ascuns. Totusi stiam ca avea sa se arate, iar temerile noastre s-au adeverit asa ca in a doua jumatate a zilei, firav isi trimite cate o raza sa ne mai dezmortim si noi. Poate chiar cand aveam cea mai mare nevoie. Dar muntele este munte indiferent de vreme si pentru aceasta trebuie sa fiti pregatiti.


Zapada este inghetata bocna insa pe anumite portiuni lipseste cu desavarsire. Nu intram la schit ci facem stanga, trecem pe langa o morisca de vant pana intalnim un loc de odihna unde sunt si cateva panouri informative. Vara, de aici si pana la stancile rezervatiei 12 Apostoli, faci cam o ora, in conditii de iarna poti face si pana la 2 ore. Noi am facut o ora si jumatate dar pana pe Vf. Lucaciu. Cineva a trecut inaintea noastra si erau deja ceva urme batute. Marcaj: punct albastru si punct rosu.
De pe Vf. Lucaciu se zaresc stancile rezervatiei foarte bine. Spre Calimanii mai inalti, dimineata nu am avut vizibilitate, doar spre sfarsitul turei, vremea s-a deschis si am putut identifica crestele si sa admiram pana dincolo de vale.


In sir indian ne pierdem prin padure si doar dupa ce iesim in "golul alpin" ne dam seama de fapt unde suntem. Pe Lucaciu l-am colindat care cum, dupa putinta, de primit ne-a primit, de oferit ne-a oferit ce este mai frumos. De la Lucaciu si pana la 12 Apostoli traseul isi pierde cararea printre stancile acoperite de putina zapada ninsa, printre copaci inghetati dar cu suflet mare si ienuperi dornici de o poveste.

Ajunsi la Apostoli soarele isi arata firav dintii, pe ici colo, cerul de un albastru pur ne dadea speranta de mai bine. Luam cate o gustare si o cana de ceai din termosul care odata a fost cald si ne organizam sa facem cateva fotografii, mai de grup mai individuale, fiecare dupa pricepere.

Parasim rezervatia cu gandul la un an mai bun, incarcati din energia locului si cu pasi marunti o luam spre manastire pe acelasi traseu, insa de data aceasta cu soarele in spatele nostru. Coboram spre schit, dar oricat de inghetati suntem nu putem trece napasatori pe langa splendorile pe care ni le ofera peisajul. In zari spre nord creasta Muntilor Rodnei, sub plapuma de zapada, ne face mandra cu ochiul.


La manastire, colegii mai harnici si ceva mai inghetati si-au gasit adapost in biserica manastirii unde au fost primiti cum se cuvine. Unul dintre calugari vazandu-ne asa inghetati ne-a poftit la o felie de cozonac si o cana de ceai de nota 10. Caldura Manastirii a scos la iveala rosul din obrajorii fiecaruia.
Le multumim calugarilor si luam si de aici putin din frumusetea locului. Ultimii 4 km devin brusc cei mai frumosi ultimi 4 km din acest an, sus la munte. La masini ne mai tragem intr-o ultima poza de grup si ne luam la revedere.
Multumesc celor care ua participat si va mai astept. Sper sa va fi placut ce ati citit si mai poftiti, este pentru toata lumea. Sa fiti iubiti si cu dragoste pentru munte. 

                                                         Sa aveti zile senine si ture faine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu