Text și fotografii: Calin Musteata

2020

Bârgăului 

2020 tocmai s-a încheiat. Ca la orice sfârșit al unei perioade de timp, parcă se impune o sinteză a ceea ce s-a petrecut în acest interval. 

Ineu, Rodnei

Pe de altă parte, anul 2020, nu a fost un an tocmai banal. Unii ar spune că e un an pierdut, alții, dimpotrivă, că a fost un an bun (ăștia sunt cam puțini, e drept), dar ce mai contează, a trecut.

La ce se rezumă anul 2020 pentru mine din punctul de vedere al drumețiilor și călătoriilor? La multe, dar parcă timpul a fost scurt după fiecare episod ca să-l fi pus în cuvinte pentru a fi citit.

Țibleș

Nu a fost nici foarte încărcat, dar nici sărac, în ciuda tuturor restricțiilor generate de ceea ce s-a numit ”pandemie”.

Bârgăului

Mă uit prin fotografiile adunate de-a lungul anului și parcă mai ieri relatam despre o tură în Țibleș, care se dorea a fi ”tura de sfârșit de an”.  Evident că și 2020 s-a terminat cu o ”tură de sfârșit de an”, așa cum m-am obișnuit. 

Rodnei

Dar până la acea tură e cale lungă și sper ca în câteva rânduri suprapuse pe imagini adecvate să te port, cititorule, pe cărările munților prin care am pășit în anul ce tocmai se sfârși.

Bârgăului, Miroslava

De ce spuneam că a fost un an așa și așa, asta și pentru faptul că au cam fost interzise, o perioadă, ieșirile din case/curte. 

Rodnei

Apoi o altă perioadă, întâlnirile dintre oameni au fost și încă mai sunt destul de restricționate, adică se impune păstrarea unei anumite distanțe fizice între indivizi pentru evitarea eventualei contaminări. Și nu mică mi-a fost mirarea, că în acea perioadă când localitatea de domiciliu se putea părăsi destul de greu, perioadă extrem de neplăcută, să întâlnesc unul dintre prietenii din Bistrița, plimbându-se singur pe dealurile din jurul satului. E adevărat că și eu eram tot ”incognito”.

Ceahlău

Una peste alta, cu toate restricțiile, nu am putut sta doar prin curte și am răspuns dorului de a urca munții, mai mult pe cei de aproape, iar, atunci când s-a putut, și pe cei aflați mai departe. Spunea unul dintre prietenii mei, cu o ușoară urmă de invidie, că ”cine are un munte în spatele casei, normal că nu simte restricții și își permite să-și potolească dorul muntelui”.  Țibleș, Rodnei, Bârgăului, Călimani, dar și Ceahlău, Retezat, Hășmaș au fost călcați de bocancii mei.

Rodnei

Și totuși în anul care a trecut nu m-am rezumat la a face doar drumeție, ci pentru că cei cu care obișnuiesc să ies în ultima vreme, adică clubul Echipa de Munte, are o gamă foarte diversificată de activități, am încercat să țin pasul cu ei. Traseele de Via Ferata Wild Ferenc și Astragalus le-am parcurs cu destule emoții. 

Bârgăului

Am început și ABC-ul cățărării pe stâncă, cu un traseu pentru începători, de cățărare în manșă. Poate vor mai fi de-astea. Pe lângă toate astea aș putea să mai adaug și o tura în Munții Rodnei în care am pus umărul și la marcarea unui traseu cu marcaje pe stâlpi pentru drumeție iarna. De altfel, ca ”tura de sfârșit de an”, acest traseu a fost parcurs în urcare, iar la coborâre am ales să facem un mic ocol.

Călimani

Uite așa a trecut și 2020, cu prietenii noi, cu întărirea celor vechi și chiar dacă am făcut ieșiri, poate mai rar decât de obicei, tot am reușit să mai evadez din când în când în natură. 

Rodnei

Sper să reușesc relatări mai detaliate a ceea ce a fost 2020, an în care am trecut dincolo de 50 de ani, dar care sper că n-o să mă țină pe loc. Mai sunt atâtea locuri frumoase de cutreierat prin munții noștri. Să ne vedem pe potecile munților!

Ture plăcute oriunde ați merge!