sâmbătă, 29 octombrie 2016

Vârfuri muntoase din România
Vârfuri de peste 2500 de metri



1.  2.544 m --- Vârful Moldoveanu , Munții Făgărașului; cel mai înalt vârf din Munții Făgărașului și din România;
2.   2.535 m --- Vârful Negoiu, Munții Făgărașului;
3.   2.527m --- Vârful Viștea Mare, Munții Făgărașului;
4.   2.519 m --- Vârful Parângul Mare , Munții Parâng; cel mai înalt vârf din Munții Parâng;
5.   2.517 m --- Vârful Lespezi, Munții Făgărașului;
6.   2.510 m --- Vârful Cornul Călțunului, Munții Făgărașului;
7.   2.509 m --- Vârful Peleaga , Munții Retezat; cel mai înalt vârf din Munții Retezat;
8.   2.508 m --- Vârful Păpușa, Munții Retezat; al doilea din Munții Retezat;
9.   2.507 m --- Vârful Vânătarea lui Buteanu, Munții Făgărașului;
10.                     2.506 m --- Vârful Hârtopul Darei, Munții Făgărașului;
11.                     2.505 m --- Vârful Omu , Munții Bucegi; cel mai înalt vârf din Munții Bucegi;
12.                     2.503 m --- Vârful Bucura Dumbrava, Munții Bucegi;
13.                     2.501 m --- Vârful Capul Morarului, Munții Bucegi;
14.                     2.501 m --- Vârful Dara, Munții Făgărașului;
Campare in Parang
Nu este o lectie de geografie aceasta introducere, cu toate ca cei care nu cunosc foarte bine relieful muntos al Romaniei o pot considera si asa. Cu introducerea de mai sus am vrut sa verific unde am ajuns cu ascensiunile pe varfurile din lista. Sunt bine, ca mai mult de jumatate am avut placerea de a le fi urcat. Astfel pe acele varfuri care sunt subliniate  am pasit alaturi de oameni dragi, care iubesc muntele.
2- 3 Septembrie a fost un sfârșit de săptămână pe care l-am așteptat de cam de multă vreme. Si spun asta pentru ca in urma cu cativa ani trecand pe Transalpina am urcat varful Mohorul (2337 m), in dupa-masa in care am ajuns si ne-am promis ca a doua zi sa urcam Parangul Mare. Am zis, doar, pentru ca dimineata urmatoare am ridicat tabara si am plecat mai departe. Asadar am ramas cu o promisiune facuta si nerespectata.
Iata ca luna septembrie din anul acesta vine cu posibilitatea ideplinirii acelei promisiuni facuta de mine, mie. Rares posteaza pe grupul de discutii intentia unei ture in Parang planuind sa urce Parangul Mare (2519 m). Il sun si discutand detalii, ii propun sa plecam din pasul Urdele pe traseul marcat cu BR spre varf, motivand ca accesul cu masina pe drumul asfaltat ne propulseaza la 2228 m altitudine. Motivul principal era ca nu aveam foarte mult timp la dispozitie ca sa plecam din Petrosani sau din alta parte. Rares e de acord cu plecarea din pas spre varf, iar la intorcere sa coboram pe la lacuri si revenire in pas. Bineinteles ca traseul nu era definitivat, in functie de numarul si potentialul participantilor urmand a fi adaptat. In linii mari cam asta era planul.
... cei din Parang ...
Foarte bine imi zic uite o ocazie pe care nu trebuie s-o ratez, mai ales ca, cunoscandu-ne bine stiam ca e realizabil acest proiect. Spun asta pentru ca Rares a precizat ca e o tura usoara, nu e chiar asa, adica nu e usoara pentru oricine, iar unii doritori care s-au anuntat au gasit ca e bine sa renunte. Din vorba in vorba se aduna o trupa buna, si ca sa nu merg chiar singur il anunt si pe Adi care accepta.  De la Cluj vin Rares, Alexandra, Lusu, Mihaela, Florin, Adriana, Stefan, Ioana, Marian, Ilinca si inca cineva la care nu-i retin numele, din Bistrita eu cu Adi. Dupa discutii prin telefon stabilim ca noi de la Bistrita plecam vineri dupa-masa si campam o noapte in pas urmand ca cei de la Cluj sa ajunga dimineata. Pe la ora 14 am plecat dar anumite aspecte ne-au cam facut sa zabovim pe drum mai mult decat am crezut. In jurul orei 23 suntem in pasul Urdele si in scurt timp suntem in cort la odihna. 

... dimineata ...
A doua zi de dimineata, pe la ora 8:30 apar si prietenii nostrii si dupa saluturile si strangerile de mana impuse fiecare cu bagajul in spinare ne inscriem in traseu. 
... strangeri de mana ...
  Ce dor mi-a fost sa simt aerul muntelui si potecile sub picioare. Povestile si “ce ai mai facut in ultima vreme ?” nu ne fac sa observam ca am ajuns sub Mohorul. Pana aici am facut pe ghidul ca stiam traseul cu toate ca la experienta montana a companionilor nici ca se punea problema unui cunoscator al locuruilor.  Mergem cu spor si ne bucuram de tot ce ne inconjoara, Parangul fiind “un munte cu ticneala”, greul abia mai tarziu urma sa apara. Ciobani cu oi, magarusi si caini care nici nu se compara cu cei din Muntii Rodnei la capitolul prietenie, raman in urma.

Ora 15 ne gaseste la poalele Parangului Mare in Saua Gruiul, unde facem un popas si se discuta despre ce facem mai departe. O parte propun sa coboram spre lacul Zanoaga Stanei unde Rares a propus sa ne punem corturile. Alta parte printre care si eu vor sa urce pe varf. Estimam ca ar dura cam 40 – 45 minute. Totusi faptul ca apar nori pe cer ii determina pe cei care vor sa coboare sa-si urmareasca planul motivand ca ar fi neplacut sa punem corturile pe ploaie si o ora avans e pretioasa. Noi cei care vrem sa urcam ne sustinem totusi planul nostru si fara bagaje putem chiar mai repede sa ne intoarcem ca cine stie ce va fi maine.
In concluzie cei care urca promit sa nu intarzie mult, iar cei care aleg sa coboare promit sa nu mearga repede ca sa ii ajungem. Asa ca eu, Adi Ilinca si Marian o luam la “fuga” spre varf si dupa 25 de minute suntem sus. Pentru mine, cu toate ca timpul era cam noros, a fost maximum ce puteam astepta de la tura asta. Aveam picioarele pe al zecelea varf de peste 2500 m din tara. 

... al zecelea ...
Eram bucuros ca am ajuns acea clipa si voiam parca sa stapanesc cu privirea tot ce imi oferea Parangul. Ramane astfel un munte de suflet.
Ajung si ceilalti si dupa ce facem cateva fotografii mai pe fuga o luam la vale sa nu-i facem pe cei care au ramas la bagaje sa astepte prea mult. Aici era Lusu si Mihaela si cu totii o luam la vale. Coborarea in caldare e destul de anevoioasa si trebuie sa avem atentie sporita caci grohotisurile sunt alunecoase. Eu cu Lusu si Mihaela luam usor avans si dupa cam o ora de coborare si de cautat cu ochii marcajul care era rar si cam sters, noroc cu momaile si cand ne-am cam plictisit, identificam in sfarsit lacul Zanoaga Stanei la 1909 m fata de cei 2345 din Saua Gruiul. Trecem pe langa Lacul Mandra, Lacul Lung, Lacul Rosiile urmarind marcajul PR.
Odata ajunsi ne apucam de despachetat si dupa vreo jumatate de ora apar si ultimii. Adi bombane, ca am venit cam mult pentru a campa o noapte si ca erau locuri de campat si mai sus. Rares argumenteaza ca aici valea e mai deschisa si soarele rasare mai repede ca sa ne usuce corturile. Una peste alta dupa ce toata lumea a mancat ne adunam la o poveste si nu realizam cand trece timpul si noaptea ne invaluie. Firul discutiilor incarcate de conotatii filozofice, pigmentate cu glume si rasete merge pe tema diferentelor dintre barbati si femei. Aici fiecare dintre cei care convietuiesc cu un/o partener/a impartasesc picanterii din experienta proprie. Suntem atat de patrunsi de “suferintele” relatate de ceilalti ca abia spre miezul noptii, cu pareri de rau ne imprasteiam prin corturi.
...o alta dimineata ...
... mandra ...
Dimineata ora 6:30 vine cu un soare ce straluceste pe varfuri. Micul dejun, cortul adunat si la drum. Pe la 8:10 cativa dintre noi suntem din nou pe Parangul Mare. Eu printre ei, nu ne mai saturam de atata frumusete. La un moment dat, in timp ce ne dadeam cu presupusul asupra a ceea ce vedeam, apar doi drumeti mai in varsta care par din zona si ne ofera detalii precise asupra peisajului. Valea Jiului e mult mai aproape decat am presupus noi. 
Dupa fotografii coboram in saua Gruiului si o luam la drum inapoi. Drumul inapoi il parcurgem cu spor, chiar daca pe cei mai neantrenati incepa sa ii afecteze oboseala. Varful Gruiul (2345 m), Varful Paclisa (2335 m), varful Lesu (2373 m) raman in urma.


In Saua Piatra Taiata grupul nostru sufera iarasi o scindare. De data aceasta motivul e ca aproape tot grupul a decis sa coboare spre lacuri: Lacul Zanoaga Mare, Calcescu, Vidra si ce mai e pe acolo, ca cine vine in Parang si nu trece pe langa un lac macar a venit degeaba. 
Rataciti prin Parang
Eu, Adi si Ilinca alegem sa nu coboram din cauza faptului ca in felul asta mai intarziem cel putin o ora si jumatate si drumul spre casa e lung, asa ca alegem sa mergem direct la masina. Dupa ce ne luam ramas bun ne despartim, il luam si pe Stefan cu noi, ca e oboist. Trecem de varfurile Setea Mica (2278 m), pe sub Setea Mare (2365 m) si Mohorul (2337 m), iar la 15 suntem in masina si pornim spre casa.

Sa aveti ture frumoase.  




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu