Vârfuri muntoase din România
Vârfuri de peste 2500 de metri
1. 2.544 m --- Vârful
Moldoveanu , Munții
Făgărașului; cel mai înalt
vârf din Munții
Făgărașului și
din România;
Campare in Parang
Nu este o lectie de geografie aceasta
introducere, cu toate ca cei care nu cunosc foarte bine relieful muntos al
Romaniei o pot considera si asa. Cu introducerea de mai sus am vrut sa verific
unde am ajuns cu ascensiunile pe varfurile din lista. Sunt bine, ca mai mult de
jumatate am avut placerea de a le fi urcat. Astfel pe acele varfuri care sunt
subliniate am pasit alaturi de oameni
dragi, care iubesc muntele.
2- 3 Septembrie a fost un sfârșit de
săptămână pe care l-am așteptat de cam de multă vreme. Si spun asta pentru ca
in urma cu cativa ani trecand pe Transalpina am urcat varful Mohorul (2337 m),
in dupa-masa in care am ajuns si ne-am promis ca a doua zi sa urcam Parangul
Mare. Am zis, doar, pentru ca dimineata urmatoare am ridicat tabara si am
plecat mai departe. Asadar am ramas cu o promisiune facuta si nerespectata.
Iata ca luna septembrie din anul acesta vine
cu posibilitatea ideplinirii acelei promisiuni facuta de mine, mie. Rares
posteaza pe grupul de discutii intentia unei ture in Parang planuind sa urce Parangul
Mare (2519 m). Il sun si discutand detalii, ii propun sa plecam din pasul
Urdele pe traseul marcat cu BR spre varf, motivand ca accesul cu masina pe
drumul asfaltat ne propulseaza la 2228 m altitudine. Motivul principal era ca
nu aveam foarte mult timp la dispozitie ca sa plecam din Petrosani sau din alta
parte. Rares e de acord cu plecarea din pas spre varf, iar la intorcere sa
coboram pe la lacuri si revenire in pas. Bineinteles ca traseul nu era
definitivat, in functie de numarul si potentialul participantilor urmand a fi
adaptat. In linii mari cam asta era planul.
... cei din Parang ...
Foarte bine imi zic uite o ocazie pe
care nu trebuie s-o ratez, mai ales ca, cunoscandu-ne bine stiam ca e
realizabil acest proiect. Spun asta pentru ca Rares a precizat ca e o tura usoara,
nu e chiar asa, adica nu e usoara pentru oricine, iar unii doritori care s-au
anuntat au gasit ca e bine sa renunte. Din vorba in vorba se aduna o trupa
buna, si ca sa nu merg chiar singur il anunt si pe Adi care accepta. De la Cluj vin Rares, Alexandra, Lusu,
Mihaela, Florin, Adriana, Stefan, Ioana, Marian, Ilinca si inca cineva la care
nu-i retin numele, din Bistrita eu cu Adi. Dupa discutii prin telefon stabilim
ca noi de la Bistrita plecam vineri dupa-masa si campam o noapte in pas urmand
ca cei de la Cluj sa ajunga dimineata. Pe la ora 14 am plecat dar anumite
aspecte ne-au cam facut sa zabovim pe drum mai mult decat am crezut. In jurul
orei 23 suntem in pasul Urdele si in scurt timp suntem in cort la odihna.
... dimineata ...
A doua zi de dimineata, pe la ora 8:30
apar si prietenii nostrii si dupa saluturile si strangerile de mana impuse
fiecare cu bagajul in spinare ne inscriem in traseu.
... strangeri de mana ...
Ce dor mi-a fost sa simt
aerul muntelui si potecile sub picioare. Povestile si “ce ai mai facut in
ultima vreme ?” nu ne fac sa observam ca am ajuns sub Mohorul. Pana aici am
facut pe ghidul ca stiam traseul cu toate ca la experienta montana a
companionilor nici ca se punea problema unui cunoscator al locuruilor. Mergem cu spor si ne bucuram de tot ce ne inconjoara, Parangul fiind “un munte cu ticneala”, greul abia mai tarziu urma sa apara. Ciobani cu oi, magarusi si
caini care nici nu se compara cu cei din Muntii Rodnei la capitolul prietenie,
raman in urma.
Ora 15 ne gaseste la poalele Parangului Mare in Saua Gruiul, unde facem un popas si se discuta despre ce facem mai departe. O parte propun sa coboram spre lacul Zanoaga Stanei unde Rares a propus sa ne punem corturile. Alta parte printre care si eu vor sa urce pe varf. Estimam ca ar dura cam 40 – 45 minute. Totusi faptul ca apar nori pe cer ii determina pe cei care vor sa coboare sa-si urmareasca planul motivand ca ar fi neplacut sa punem corturile pe ploaie si o ora avans e pretioasa. Noi cei care vrem sa urcam ne sustinem totusi planul nostru si fara bagaje putem chiar mai repede sa ne intoarcem ca cine stie ce va fi maine.
In concluzie cei care urca promit sa nu
intarzie mult, iar cei care aleg sa coboare promit sa nu mearga repede ca sa ii
ajungem. Asa ca eu, Adi Ilinca si Marian o luam la “fuga” spre varf si dupa 25
de minute suntem sus. Pentru mine, cu toate ca timpul era cam noros, a fost
maximum ce puteam astepta de la tura asta. Aveam picioarele pe al zecelea varf
de peste 2500 m din tara.
... al zecelea ...
Eram bucuros ca am ajuns acea clipa si voiam parca sa
stapanesc cu privirea tot ce imi oferea Parangul. Ramane astfel un munte de
suflet.
Ajung si ceilalti si dupa ce facem
cateva fotografii mai pe fuga o luam la vale sa nu-i facem pe cei care au ramas
la bagaje sa astepte prea mult. Aici era Lusu si Mihaela si cu totii o luam la
vale. Coborarea in caldare e destul de anevoioasa si trebuie sa avem atentie
sporita caci grohotisurile sunt alunecoase. Eu cu Lusu si Mihaela luam usor
avans si dupa cam o ora de coborare si de cautat cu ochii marcajul care era rar
si cam sters, noroc cu momaile si cand ne-am cam plictisit, identificam in
sfarsit lacul Zanoaga Stanei la 1909 m fata de cei 2345 din Saua Gruiul. Trecem
pe langa Lacul Mandra, Lacul Lung, Lacul Rosiile urmarind marcajul PR.
Odata ajunsi ne apucam de despachetat si
dupa vreo jumatate de ora apar si ultimii. Adi bombane, ca am venit cam mult
pentru a campa o noapte si ca erau locuri de campat si mai sus. Rares
argumenteaza ca aici valea e mai deschisa si soarele rasare mai repede ca sa ne
usuce corturile. Una peste alta dupa ce toata lumea a mancat ne adunam la o
poveste si nu realizam cand trece timpul si noaptea ne invaluie. Firul
discutiilor incarcate de conotatii filozofice, pigmentate cu glume si rasete
merge pe tema diferentelor dintre barbati si femei. Aici fiecare dintre cei
care convietuiesc cu un/o partener/a impartasesc picanterii din experienta
proprie. Suntem atat de patrunsi de “suferintele” relatate de ceilalti ca abia
spre miezul noptii, cu pareri de rau ne imprasteiam prin corturi.
...o alta dimineata ...
... mandra ...
Dimineata ora 6:30 vine cu un soare ce
straluceste pe varfuri. Micul dejun, cortul adunat si la drum. Pe la 8:10
cativa dintre noi suntem din nou pe Parangul Mare. Eu printre ei, nu ne mai
saturam de atata frumusete. La un moment dat, in timp ce ne dadeam cu
presupusul asupra a ceea ce vedeam, apar doi drumeti mai in varsta care par din
zona si ne ofera detalii precise asupra peisajului. Valea Jiului e mult mai
aproape decat am presupus noi.
Dupa fotografii coboram in saua Gruiului si o luam la drum inapoi. Drumul inapoi il parcurgem cu spor, chiar daca pe cei mai neantrenati incepa sa ii afecteze oboseala. Varful Gruiul (2345 m), Varful Paclisa (2335 m), varful Lesu (2373 m) raman in urma.
Dupa fotografii coboram in saua Gruiului si o luam la drum inapoi. Drumul inapoi il parcurgem cu spor, chiar daca pe cei mai neantrenati incepa sa ii afecteze oboseala. Varful Gruiul (2345 m), Varful Paclisa (2335 m), varful Lesu (2373 m) raman in urma.
In Saua Piatra Taiata grupul nostru sufera iarasi o scindare. De data aceasta motivul e ca aproape tot grupul a decis sa coboare spre lacuri: Lacul Zanoaga Mare, Calcescu, Vidra si ce mai e pe acolo, ca cine vine in Parang si nu trece pe langa un lac macar a venit degeaba.
Rataciti prin Parang
Eu, Adi si Ilinca alegem sa nu coboram din cauza faptului ca in felul
asta mai intarziem cel putin o ora si jumatate si drumul spre casa e lung, asa
ca alegem sa mergem direct la masina. Dupa ce ne luam ramas bun ne despartim,
il luam si pe Stefan cu noi, ca e oboist. Trecem de varfurile Setea Mica (2278
m), pe sub Setea Mare (2365 m) si Mohorul (2337 m), iar la 15 suntem in masina
si pornim spre casa.
Sa aveti ture frumoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu