Piatra singuratica – Hasmasul Mare

   Au trecut trei saptamani de la tura pe care am facut-o in Muntii Hasmas si nu ne-am invrednicit a va tine la curent cu acele evenimente. Se pot gasi si o multime de scuze, dealtfel. Totusi parca e si mai frumos sa retraiesti acele momente si cu acest prilej le pot asterne pe “hartie”. Ba mai mult de atat, asa, parca dorinta de a reveni acolo e tot mai puternica. Hai sa ne amintim clipele petrecute atunci dimpreuna cu ecourile acelei ture. Satisfactia e cu atat mai mare cu cat, cei care ne-au insotit pe noi, (aici ma refer la, noi, cei din CMH) au lasat de inteles ca s-au simtit excelent.

Noi astia 

   Trupa noastra s-a constituit din zece participanti si anume: Adi Hogiu, Cristi Pop, Corneliu Moldovan, Dragos Musteata, Calin Musteata, (membri CMH), Nicoleta Vlad, Olga Musteata, din Zona Bargaului, iar de la Cluj, Alexandra Dumitrica, Aida Pop si Rares Pop (membrii CAR). 

   Am plecat de la Prundu Bargaului sambata pe la ora13:45 cu doua masini, spre Orasul Balan unde urma sa ne intalnim cu cei care veneau de la Cluj.

                         

                                                               Ne pregatim de urcare

   In jurul orei 17:30 am reusit sa ne adunam in punctul de pornire de pe drumul forestier Paraul Fierarilor, loc unde lasam masinile pe marginea drumului intr-un fel de parcare si luand rucsacii in spinare, pe traseul marcat cu BA, ne avantam spre Cabana Piatra Singuratica. Aici la cabana Adi ne facuse rezervare cu doua saptamani inainte.

Traseul

... stancarii...

   Pornim, dar dupa 200 de metri, un incident putin cam neplacut zadarniceste elanul unei parti din trupa si suntem nevoiti cativa sa mai zabovim un timp la punctul de plecare. Cei mai multi au plecat spre cabana si in ritm lejer de mers ajung sus. Dupa vreo ora si jumatate de mers printr-o frumoasa padure de conifere pigmentata ici colo si cu foioase gasesc cabana. 

O piatra ... mai deosebita

  Eu, Adi, Cornel si Rares, dupa ce rezolvam problema care ne-a tinut in loc cam doua ore o luam voiniceste la deal putin fortat fiindca seara incepe sa se lase peste padure si ar fi cam neplacut sa ajungem sus pe intuneric.   Lasand la o parte admirarea privelistii, pe care din cand in cand o invrednicim cu cate o privire in timp ca ne mai tragem sufletul, mai in “pas alergator” mai gafaind dupa o ora suntem sus. E mirific, dealfel din loc in loc perdeaua padurii sa dadea la o parte ca sa ne arate splendoarea stancariilor.

Casuta noastra ...

 Sus, cabana musteste de lume si bine ca ne-am rezervat locuri ca sigur nu am mai fi gasit. Ne lasam bagajele, ne pregatim pentru noapte, iar pentru ca afara s-a lasat intunericul, ne asezam la masa la o gustare si o poveste.

  Nu intarziem foarte mult ca sa putem lasa celorlalti posibilitatea de a-si servi cina. Stabilim ca dimineata sa ne trezim devreme, o parte din noi, sa vedem rasaritul de pe Piatra Singuratica. La somn cadem repede rand pe rand ca suntem incarcati de truda. Rares si Alexandra mai zabovesc putin pe afara si Rares reuseste sa retina cateva cadre minunate cu cerul instelat.

Selfie 

 La 5 si 45 de minute cei care ne-am propus sa urcam pe Piatra, sarim din sacii de dormit, ne echipam si o luam la picior, sa nu ratam rasaritul. Ajungem sus eu, Alexandra, Adi, Cristi, Dragos si Rares, dar orizontul ne e obturat de alte stanci, si nu ne putem atinge obiectivul propus. Nu-i bai ca avem pentru ce sa ne bucuram, privelistea fiind splendida. Dimineata ofera o cromatica deosebita. Ne mai zbenguim putin cu privirea peste crestetul muntilor si coboram

De sus ... 

Se trezesc si ceilalti si dupa o cafeluta sau un ceai, fiecare dupa gust ne adunam “catrafusele”. Impachetam separat ceea ce lasam la cabana, servim un mic dejun usor si cu rucsacii mici in spate ne indreptam pasii spre Varful Hasmasul Mare de care ne desparte cam o ora si jumatate de mers lejer. Trecem pe langa un izvor si ne facem stocul de apa, apoi pornim la drum. 

  

La drum ....    

   Ici colo petece de zapada ne avertizeaza ca iarna inca mai are drepturi la munte. Traseul marcat cu BR ne conduce pe la marginea padurii spre varf.

    E o zi frumoasa de primavara cu soare ce incalzeste totul in jur. Ajungem sus dupa ce ratam, noi cei care aveam aparate foto, intalnirea cu un grup de capre. Normal doar ramasesem in urma ca sa facem fotografii. Pe varf ajungem pe la ora 10: 45 si ne permitem sa zabovim mai mult.

Noi si ... Hasmasul Mare

Aruncand ... cu privirea ...

    Dupa ce ne luam portia de munte si fotografiile aferente inclusiv cea de grup facem cale intoarsa. 

Nu are rost sa mai descriu senzatiile traite, trebuie sa fi acolo ca sa simti placerea.

Spre casa.

   In jurul orei 13 suntem din nou la cabana si ne pregatim sa coboram la masini. 
  Dupa ce multumim gazdelor noastre si ne promitem sa revenim ne avantam in vale ca drumetului asa ii sade bine. 
 Regasim mijloacele de transport intacte si ne continuam drumul spre case lasand in urma Hasmasul cu Piatra lui Singuratica. 
 Sa ne auzim cu bine pe alte carari de munte. Ture faine.