duminică, 1 iulie 2018


Prin Apuseni



   Dupa Maratonul Apuseni, care si anul acesta a adunat multime de lume, cu alergatori, voluntari, organizatori, gura-casca, si multi altii, parca m-i s-a facut dor de frumusetea Muntilor Apuseni. Asadar atunci cand am citit ca se organizeaza o tura prin Apuseni cu voluntari de la M.A. ne-am “inscris” si noi. Chiar daca e putin cam departe, nu-i bai, ne-am trezit cu noaptea-n cap pentru a fi la punctul de intalnire cu ceilalti. Acuma, eu am asteptat la iesirea din Cluj spre Turda ca nu avea rost sa traversez tot Clujul chiar daca era o ora matinala.
    Sesu Craiului Scarita Belioara era tinta noastra asa ca am parasit drumul de pe valea Ariesului, spre Posaga. Trecem de schit si continuam pana ce drumul devine impracticabil pentru masinile noastre, dincolo de ultimele case. Lasam masinile si cu rucsacii in spinare ne avantam la deal prin iarba care inca mai pastra din apa de ploaie ce cazuse in noapte de dinainte. 



Timpul este frumos dar nu e exclus sa fim udati mai spre amiaza. Suntem o trupa bunicica de vreo 14 indivizi. Intalnesc fete cunoscute, colegi de club, dar sunt si participanti la tura care au fost voluntari la M.A. si pe care nu-i cunosc. Nu-i bai ne imprietenim noi. Facem cunostinta dar nu retin nume, asta e, am si eu o varsta. Peisajul este minunat de frumos, iar padurea te imbie la plimbare. 


Crini salbatici 



Nu stiu !

Cautam cu privirea pe langa poteca ciuperci, care nu intarzie sa apara. Urcam cu spor pe poteca care ne inalta cu fiecare pas. Alternanta stancariilor cu padurea e de o frumusete specifica Apusenilor. Facem pauze. Nu toata lumea are spor la urcare. Ajungem sus. In departare se zaresc cladiri din Statiunea Muntele Baisorii. La Rascruce urmam traseul PR, CA, si lasam vf. Muntele Mare in spate. Ajunsi in marginea platoului avem o priveliste extraordinara, completata de norii incarcati care stateau atarnati deasupra vaii. 


Facem o pauza de masa privind norii care deocamdata ne-au ocolit. Cativa stropi ne obliga sa cautam prin rucsac pelerine sau geaca de ploaie. Mai tarziu aveam sa aflam ca au fost inundatii in judetul Alba. 





Probabil pe directia pe care ne uitam noi. Dupa ce ne potolim foamea ne continuam traseul potolindu-ne de data asta si foamea de frumos cu privelistea oferita de aici de sus. 





Urmarim marcajul care ne conduce pe marginea stancariilor. Oboseala nu se simte deloc. Mai facem cate o scurta pauza pentru a ne regrupa. Lumea e vesela, glumele pigmenteaza drumetia noastra. Coboram indreptandu-ne spre Dealul Bradatel. 


Facem un popas pentru a admira Cosul Boului si o fotografie de grup. 



Coboram prin poieni unde oamenii cosesc ierburile inalte. 



Case vechi acoperite cu paie se lasa admirate si fotografiate. Un cires ne ofera bogatia fructelor negre si amarui.


Un cires sublim ...

 Intrati in padure ne abatem de la poteca in cautarea galbiorilor. Avem recolta bogata. Ajunsi in punctul de plecare mai stam la o poveste dupa aceasta zi frumoasa. Cu pareri de rau ne imbarcam si o luam la drum ca avem cale lunga pana acasa. Timp total parcurs 5: 57 h, distanta 10, 66 km, cu o altitudine maxima de 1380m.  


Ture faine sa aveti in continuare.

sâmbătă, 2 iunie 2018




Flori in luna Mai

 
La o sedinta foto

Luna mai este considerata luna florilor si pe buna dreptate. Zonele locuite de oameni, cu parcuri si gradini amenajate abunda de culoare si frumusete. Sunt o adevarata incantarea a ochiului si a nasului.


Dar lucrurile se schimba atunci cand e vorba de salbaticie asa cum este muntele. E adevarat ca noi oamenii ne consideram maestrii in artele vizuale, combinam diferite plante pentru a amenaja minunatii florale. 


Dar stai s-o vezi pe Mama Natura. Pur si simplu ramai fara replica. 


Muntele 

Gata cu introducerea, hai sa trec la descrierea turelor “ de admirat flori din salbaticie”
Muntele Saca, renumit pentru Poiana cu narcise. A fost tinta mea din aceasta luna Mai, intr-o zi de sambata. Tura la Poiana cu Narcise. 

Ele ... narcisele

Si ca sa fie cat mai intensa senzatia de implinire a vizitei narciselor la ele acasa, am ales sa facem un ocol prin Muntii Rodnei, ca sa ajungem in poiana cu pricina. Am urcat din Valea Vinului pe valea Izvorul Rosu, traseu marcat cu TA, pana la stana de sub Varful Cisa si mai departe spre creasta. 

Natura ... admirata

Vremea superba ne-a permis sa ajungem foarte repede in creasta Rodnei, pe Varful Cisa (2039 m). Acum nu am urmat traseul TA exact, ci, la un moment dat am renuntat. Parasind marcajul, am urcat direct spre varf. Aici, dupa o scurta pauza ne-am indreptat spre Varful Omului (2135 m). 

Natura

Varful Omului, desi e in creasta pe traseul marcat cu BR, mie mi se pare destul de greu de abordat indiferent din ce parte l-am urcat. Nu stiu, poate e o parere doar, dar asa il percep. 

Pietrosul Rodnei si Buhaiestii

De aceea, aici am facut un scurt popas ca sa ne tragem sufletul si sa ne bucuram privirea cu peisajul din jur. 

Pasii nostrii s-au indreptat spre Varful Corongis (1987 m), prin Saua Corongis. 

Vf. Corongis 1987 m

In scurta vreme poposeam pe varf, dar in urcare am ochit locul de sub Corongis, unde, zic unii, ar fi flori de colt. 


Vad eu mai tarziu cand or sa infloreasca aceste minunatii, deocamdata nu sunt. Dupa ce luam o gustare si sedinta foto aferenta, ne continuam traseul spre Poiana cu Narcise, prin Poarta lui Benes si mai departe pe sub varful Saca (1705 m). Incep sa apara si turistii, semn ca suntem in zona cu mult admiratele flori. 

Gemene

Ajungem si vedem cu mahnire ca lume este. Acum nu-i bai ca vine lumea sa admire florile, dar sa urci cu masina in arie protejata si sunt convins ca multi din cei veniti nu au privit florile doar, ci au luat si cate un mic souvenir, e un bai. Oameni cu educatie aleasa. Ne-am incarcat cu splendoarea vizuala si placut mirositoare. Apoi am cautat cu privirea drumul pe care vom ajunge la masina. In coborare am salutat pe cei care inca mai urcau spre poiana si am observat indivizi de cele mai diverse varste. Mi-am zis ca sunt multi iubitori de natura care fac efortul de a vedea in cadrul natural frumusetile muntilor. Sper ca sa fie asa. Duminica urmatoare am ales din nou sa vin aici. 


Narcisele 
Prea e frumos. De data aceasta doar o vizita scurta in poiana si inapoi. Lume este, inca, cunoscuti. E bine ca lumea face miscare, sanatate curata. Daca am avea grija si am admira doar, bine ar fi. 


Ture faine sa aveti in continuare.



Informatii tehnice in imagini





luni, 23 aprilie 2018

Brândușe din ”mustul omătului”


Eu (foto Lucian M.) 

Cu toate că rețelele de socializare gen facebook, abundă de imagini cu peisaje de primăvară, cu brândușe, găsesc de cuviință să nu mă las nici eu mai prejos și să sporesc această multitudine de fotografii cu flori. Sâmbătă m-am întâlnit cu ele, cu florile de primăvară, ... unde? ... , pe munte.


Ele 

Toată iarna am ales să fac plimbări pe munte fără a depăși altitudinea de 1600 m. De ce?  De frică. Nu. Dar după ce iarna aceasta muntele și-a luat tributul său, iar victimele nu au fost puține, mi-am zis că plăcerea drumețiilor se poate simți fără a-mi asuma riscul de a fi surprins de o posibilă avalanșă.  E adevărat că și sub altitudinea de 1600 m pot exista condițiile formării de avalanșe, de aceea am ales plimbări pe văi și poieni.

Pe vârful Rabla 1902 m (foto Dani P.)

Odată cu venirea primăverii am pornit din nou spre creste. Nu, pericolul de avalanșă nu a dispărut, dar am ales versanții cu expunere sudică unde soarele a topit aproape toată zăpada. Astfel, sâmbătă, cu o prognoză meteo demnă de o zi de vară am pornit spre Munții Rodnei, mai exact Vârful Rabla 1902 m.


Spre vârful Rabla 1902 m

După invitația de rigoare pentru eventualii doritori, făcută pe multvizualizatul Fb. ne-am adunat vreo cinci voinici și ora 8:30 dimineața ne găsește în locul numit La Birtuț pe valea Cormaia gata de drum. Alegem urcarea pe valea Pietrelor spre vf. Pietrelor și mai departe spre vf. Rabla. Urcăm pe un drum de TAF, mai vechi, care ne ajută să avansăm, prin pădure, destul de repede și în scurt timp depășim pădurea de molid, unde drumul s-a jucat de-a v-ați-ascunselea cu noi.



Brândușe
Zona de gol alpin ne întâmpină cu ce poate ea mai bine. Covoarele de brândușe se întrec în colorit. Ici-colo pete de zăpadă se bronzează sub soarele puternic. Dar cu fiecare minut petrecut la bronzat devin tot mai mici. Pământul mustește de apa care hrănește iarba proaspătă ce colorează versanții muntelui. Urcăm cu spor și pe la ora 11 și ceva suntem sus la 1902 metri altitudine.

    În trecere salutăm o șopârliță care căuta să-și încarce bateriile pe un petec de zăpadă. Nu cred că e cea mai potrivită alegere. Treaba ei. Noi ne vedem de ale noastre. 

După o masă binevenită, o ședință foto mai prelungită, că doar avem timp berechet, privirea noastră se îndreaptă spre vf. Nedeia Țăranului 1857 m, care ne arată versantul nordic înzăpezit. 


Nedeia Țăranului 1857 m

No amu-i amu. Pe unde o luăm ca să urcăm vârful, că petece de pajiște sunt abia-abia, iar de zăpadă parcă ne-am cam săturat.  Las că ne descurcăm noi când ajungem acolo. Ne-am descurcat, că după o oră și jumătate admirăm vf. Rabla de dincolo.


Ziua este minunată, cu un soare strălucitor care ne dogorește fețele. 


(foto Lucian M.)

Coborârea de pe Nedeia Țăranului se termină repede și ocolim Muntele Cucului prin partea stângă ca să evităm zona împădurită. Nedeia Bârladelor e ceea ce ne desparte de locul unde am lăsat mașina. E o coborâre cam prelungită și puțin accentuată, acum la final de tură, dar nu avem cum s-o ocolim. 


Grija noastră, acum, e să fim atenți unde punem piciorul. Poteca e plină de flori. E, ce să facem ... vom trece și de asta.
19, 5 km parcurși în 8 ore și jumătate cu tot cu pauze. Obosiți dar relaxați. O zi frumoasă cu un timp excelent și peisaje mirifice.


Ture plăcute să aveți.

sâmbătă, 24 martie 2018




Fărăoane (1715 m), Suhard


Nu neapărat că ne-am fi plictisit de Călimani, dar parcă un pic de diversitate nu strică chiar și pe munte. În concluzie pentru această sâmbătă de petrecut pe munte am ales Munții Suhardului, mai exact al doilea vârf, ca înălțime, din Suhard și anume Vârful Fărăoane (1715 m).

Prin Suhard 

Vârf cu ticneală ca mai tot lanțul Suhardului pe care nu pășesc pentru prima dată. Și dacă tot amintesc de o ”prima dată” aici, asta se întâmpla în urma cu câțiva ani, când, vară fiind, am parcurs tot Suhardul din Vatra Dornei până în Pasul Rotunda pe biciclete. Nu singur bineînțeles. ... Cu o campare la schitul de sub piatră ”Sfânta Cruce”, dar asta e o altă poveste.
Să revin la tura de astăzi. Noi patru, tovarăși de drumeție, după ce am luat la cunoștință de starea vremii ne-am hotărât să-i facem o vizită Suhardului. Acuma, dacă nu am fi făcut-o, clar am fi avut o mulțime de remușcări. A fost o vreme de-a dreptul minunată. Stratul de zăpadă destul de consistent este tasat și peste el a nins puțin, așa că nu ne-am trudit prea tare.


Pe Fărăoane nu urc prima dată, am mai fost și cu altă ocazie, așa că pentru astăzi am ales să parcurgem traseul în sens invers celui de ultima dată. Adică să urcăm prin stânga vârfului, versantul sud – vestic și să coborâm prin partea dreaptă, spre est.
Din drumul ce duce către Vatra Dornei, în Podu Coșnei cotim stânga, spre Coșna, dar după calea ferată mergem tot în față pe Valea Bancului, câțiva kilometri,  pe un drum asfaltat destul de bun dar acoperit cu zăpadă, până la intersecția cu drumul forestier Făgețel.

... plecarea ...

E ora 9 aproximativ. Aici lăsăm mașina și continuăm drumul nostru pe jos, 2- 3 km după care începem urcușul prin pădure pe un drum de taf, nemarcat cu vreun marcaj turistic. După o urcare de 2 ore prin pădure ieșim în poienile de la poalele Fărăoanelui. Urcarea este lejeră și nu peste mult timp suntem aproape de vârf. Peisajul este extraordinar de frumos mai ales că soarele apare din când în când printre nori.

Vârful Fărăoane

Pășim pe deasupra jnepenișului, care, încă este acoperit de o plapumă de zăpadă atât de groasă că abia zărim câte o crenguță ici colo. Molizii își mai păstrează bogatele haine de zăpadă pe care le-au îmbrăcat în lunile de iarnă. Totul e o încântare a privirii. Când și când o creangă își leapădă îmbrăcămintea cu zgomot. În rest liniște. 

Iarna ...

Pe la 11: 30 suntem pe vârf și ne adăpostim de vânt după un bloc de piatră ca să mâncăm câte ceva. Mai facem câteva fotografii și ne avântăm în coborâre pe versantul opus urcării noastre. 



Coborârea e cu spor dar nu ne grăbim și reținem în aparatele foto din creația iernii. E minunat și ne bucurăm de timp și peisaj. Vrem să ne încărcăm bateriile pentru o săptămână cel puțin. 

... sculptează ...




 Urmăm o vreme marcajul BA care ne conduce pe un drumeag lin ce vara e înierbat și e o minunăție pentru picioare.

Urme ale cocoșilor de munte
În fața noastră zăpada imaculată poartă urmele lăsate de dansurile cocoșilor de munte. Clar că s-au străduit să impresioneze femele. Nu știu dacă au reușit, în schimb au reușit să-și lase urmele proaspete pe zăpadă. Părăsim drumeagul și traseul marcat și coborâm spre marginea pădurii.

... acolo am fost

În scurt timp intrăm din nou în pădure, unde alegem un alt drum de taf care ne coboară până la drumul forestier. În stânga și în dreapta noastră se văd clar urmele vijeliilor din vara trecută, care a culcat la pământ zeci de molizi unul lângă altul. 

Ar fi bine să fie exploatați, altfel nu cred că lemnul va mai fi bun. Dar asta nu e problema noastră. Cu voie bună și câte o glumă ne apropiem de mașina care ne va duce către casele noastre mulțumiți și odihniți psihic. Zic ” ... știi de ce sunt atâtea drumuri de taf care urcă și se încrucișează ? ... ”, ”... Ca să îi enerveze pe turiști. Să nu știe pe care s-o apuce.” Înainte de ora 15 suntem lângă mașină. Avem parcurși peste 14 km în 6 ore.
Ture faine s-aveți!